Confruntare cu Henric al V-lea si debut in regia de film
Abia reintrat in arena teatrului, Laurence Olivier primeste din partea unui producator de film, Filippo del Giudice, o propunere ispititoare: sa realizeze si sa interpreteze pe ecran Henric al V-lea de Shakespeare. Henric al V-lea a fost filmul potrivit la locul potrivit. Filmul s-a turnat in Irlanda, singurul loc in care Olivier a gasit un tinut poetic, oameni si cai.
Impresia lasata de film, care dovedea extraordinarul potential cinematografic al operelor Shakespeariene si geniul regizoral al lui Olivier (fara a mai vorbi de formidabila sa interpretare) a fost atat de coplesitoare incat a depasit cu mult limitele unei opere de circumstanta. A fost un adevarat eveniment national, filmul prezentandu-se ca o opera de arta desavarsita.
In 1946 obtine premiul OSCAR si unul din marile premii ale Festivalului de la Venetia. In 1958 apare pe lista celor 29 de filme alese drept "cele mai bune din lume si din toate timpurile", cu ocazia referendumului de la Bruxelles.
Razboiul s-a sfarsit. Turnee in Europa. Roluri noi pe scena.
Ametit inca de uluitorul succes al primei sale realizari cinematografice, Olivier revine in studiouri dupa 4 ani. Reia contactul cu scena, apeland la vechiul repertoriu: Unchiul Vania, Armele si Omul, Richard al III-lea. In timpul acestei stagiuni a avut parte de trei memorabile faze ale norocului: primul, Richard al III-lea, al doilea, Henric al V-lea, care l-a consacrat ca actor, regizor, producator de film, 1945, apoi apreciat ca regizor de teatru cu piesa Prin urechile acului. Bucuria culmineaza in al treilea rand cu ametitorul triumf obtinut de Vivien in rolul Sabinei. S-a consacrat prin fortele proprii ca o adevarata artista de teatru si ca o stea din cel mai nobil metal. Se sfarseste razboiul, actorii au o sarcina in plus sa bucure pe cei ce au luptat, pentru inamici, pentru toti cei care simt acum linistea.
Necazurile familiale il lovesc pe Olivier: desi astepta un copil, Vivien n-a vrut sa inceteze filmarile la Cezar si Cleopatra; la putin timp dupa terminarea filmarilor, Vivien pierde copilul si cade la pat extenuata. Olivier a ramas cateva saptamani langa sotia sa, in cadrul linistit al unei localitati din Scotia.
Pe Olivier il astepta Regele Lear, desi implinise 40 de ani, avea reticente privind acest rol, unde de altfel, trebuia sa fie si regizor. A reusit, cuvantul "maret" apare intr-o multime de cronici. Cu Oedip - Rege, in regia lui Tyrone Guthrie, Laurence ataca in sfarsit un personaj de tragedie greaca, victima a unui destin implacabil. In paralel cu Oedip - Rege, a jucat in comedia Criticul, ocazie cu care a avut un accident: datorita unui complicat sistem de propulsare, a fost aruncat in aer ca o minge si proiectat pe tot ceea ce s-a gasit - fiind silit sa aterizeze pe podeaua scenei, agatat de cortina. La New York, cu aceeasi piesa a fost aruncat de la o mare inaltime, riscand un accident mortal. "Morala" : iata unde poate duce mania de a inviora un spectacol cu numere acrobatice, cu montari extravagante, cu inovatii insuficient puse la punct tehniceste.
Dar ... acesta este Laurence Olivier.
