URME propune reactivarea memoriei urbane a sapte orase europene (Bucuresti, Budapesta, Arles, Potenza, Atena, Zaragoza, Lodz) prin studii multidisciplinare bazate pe diferite marturii.
"Ce e poetic in orasul tau"?, acestei intrebari a incercat sa-i gaseasca raspunsul cercetatorul Gabriela Cristea, cea care, a fost pe URME-le orasului Potenza. "Avion, Bucuresti Otopeni-Roma Fiumicino, tren, Roma Termini, Napoli, Pompei, Eboli... Unde mergeti? In sudul Italiei, Lucania... Basilicata. Unde anume? La Potenza. Potenza Centrale. (...) Potenza e un oras foarte mare, din care eu am vazut foarte putin: centrul, adica varful dealului, partea veche, daca se mai poate spune asa. Cutremurele care au facut ravagii o data la o suta de ani, au distrus mare parte si din acest centru ultima oara in 1980. (...) Acest centru e de fapt o strada lunga ca spinarea unui peste oceanic. Capul e Turnul, ramasita a vechiului Castel de aparare de unde se vede toata valea ce inconjoara orasul, iar coada Porta San Gerardo, cu statuia Sfantului. Perpendicular pe aceasta linie, alte cateva stradute taie vechiul centru in cateva puncte. La capatul lor erau candva vechi porti de intrare in oras Porta San Giovanni, Porta Salsa, San Luca. Se mai pastreaza doar cateva. In acest centru, in zilele noastre gasesti magazine ca in orice alt oras european. (...) Tot in centru e si Teatrul, Primaria si Muzeul de Arheologie (!). Nici o piata in care sa simti ca poti lua loc sa-ti tragi sufletul, ci doar cateva cum le spun ei, adica stradute cu cate un colt un pic mai lat unde gasesti un copac la umbra caruia se odihneste o banca. Cu orasul asta e ceva!
(...) Au si ei Dom, dar nu e spectaculos, e pictat candva prin anii '60 - '70. Se poate intra intr-o cripta sub altar si acolo se vad ramasite de mozaic roman. Minunata este bucatica de gradina care a mai ramas din vechiul al Manastirii Sfantul Francisc. Un mic colt de Rai, asa cum pentru iuresul Bucurestilor poate fi gradina de langa biserica Stavropoleos. Singura biserica ce a ramas in picioare dupa ultimul cutremur este Basilica San Michele. A fost un miracol spun oamenii, tot centrul a picat, numai ea nu! (...) , l-am intrebat pe Antonello Faretta, unul din membrii Landscape Association care organizeaza un Festival de Film de Arta si Poezie (International Film Festival Potenza) - care se tine in decembrie in fiecare an! - intrati pe site-ul lor sa vedeti ce lucruri minunate fac. , adica piateta din spatele Primariei, ramasa neatinsa dupa ultimul cutremur, mi-a spus el. Si Bucaletto, orasul in oras, la marginea Potenzei, in zona industriala, acolo unde li s-au construit case de lemn celor ce au fost mutati din centru dupa cutremur si unde in continuare multi oameni traiesc ca in anii de dupa razboi. Fabrica abandonata care facea tigla, acum fara acoperisul din tigla. , acel cartier facut exclusiv dintr-un singur bloc maaare si luuung cat un sarpe imens. Imaginati-va un bulevard Stefan Cel Mare cu toate blocurile unite intre ele, de doua ori mai inalte si suite pe varful unui mal de pamant, asa, ca sa fie si mai impunator. Tot poetice mai sunt si inchisorile, mi-a spus el, si spitalul. Cel mai mare spital din Italia. Aceste ultime doua locuri sunt locuri ale visarii. Acolo oamenii stau, nu mai alearga. Acolo au timp sa gandesca, sa spere, sa vrea sa li se intample niste lucruri si nu altele. (...) Neruda spunea: nu stiu de cand si de unde poezia a inceput sa ma caute. Poezia o fac acei oameni care traiesc poetic. Respiri si astepti. Asta e poezia". (L.D.)
