Wojciech Kuczok îşi lansează noul său roman, la Cărtureşti
Miercuri, 29 octombrie, ora 16:30, la Librăria Cărtureşti (Verona), Institutul Polonez din Bucureşti şi Editura Polirom organizează evenimentul de lansare a romanului „Mizeria. Antibiografie” de Wojciech Kuczok.
Vor prezenta, alături de autor: Natalia Mosor (Institutul Polonez), Anca Băicoianu (Polirom), Constantin Geambaşu (traducătorul romanului) şi Marius Chivu (moderatorul întâlnirii).
Wojciech Kuczok (n.1972) este poet, prozator, scenarist, regizor şi critic de film. Laureat al premiului „Paszport Polityki”, Kuczok a debutat în proză cu Povestiri auzite (1999), carte pentru care a primit premiul Societăţii Editorilor de Carte din Polonia. Este autorul unei plachete de versuri (1996), al volumului de povestiri Pielea şi osul (2002) şi al volumului Povestiri deghizate (2005). Ultima sa carte, abia ieşită de sub tipar, este romanul Somnolenţă (Sennosc, Editura W.A.B., 2008).
Pentru volumul Mizeria (Gnoj, 2003), tradus ulterior în numeroase limbi, autorul a fost distins în 2004 cu prestigiosul premiu literar Nike. Romanul a stat la baza scenariului filmului Urme de bici (Pregi), laureat la Festivalului Filmului de la Gdynia.
Mizeria este un roman parţial autobiografic, prin care tînărul autor polonez se alătură noului val de prozatori central-europeni care-şi exorcizează, în povestiri şi romane, copilăria coşmarescă, dar aureolată uneori de o ironică nostalgie. Figura tiranică a tatălui, "bătrânul K." (aluzie transparentă la prozele lui Kafka), soţ, tată şi artist ratat, printre ale cărui metode educative biciul deţine un rol privilegiat, este o modalitate indirectă de a descrie autoritarismul arbitrar al regimului comunist şi atmosfera sufocantă, marcată de constrângeri de tot felul, a "coloniei penitenciare" în care naratorul romanului îşi petrece copilăria şi adolescenţa. Ironia necruţătoare a scriitorului polonez atinge limita superioară în finalul cărţii: o "apocalipsă veselă" care minează temeliile trecutului, făcând ca întregul eşafodaj de iluzii, dezamăgiri şi frustrări să se prăbuşească precum un castel din cărţi de joc, deşi umbra sa va întuneca pentru totdeauna viaţa protagonistului.
„Cartea se înscrie în rîndul operelor contemporane bazate pe valorificarea memoriei afective. Naraţiunea aparţine unui adult care, într-un mod particular şi personal, se străduieşte să reconstituie universul copilăriei. O copilărie lipsită însă de aura mitizării, situată sub semnul suferinţei, dar şi al nostalgiei şi al iubirii.” (Constantin Geambaşu).
Institutul Polonez Bucuresti
Octombrie 2008
