Despre un timp şi despre o lume a deziluziei
Cunoscutul critic de artă Alexandra Titu, deopotrivă prozator afirmat încă din anii ’70 - ’80, revine în zona literaturii cu volumul “Viţelul cel gras". Romanul viţelului şi al umbrei”, despre care criticul Cornel Ungureanu notează: “Cele şase capitole ale romanului sau cele şase nuvele (Tăierea, Voi sicriu bogat, Înmormântări regale, Spotul, Ferme în conservă, Vulturii heraldici) sunt „reportaje” despre un timp şi despre o lume a deziluziei.
Cerşetori care împlinesc rolul de rezoneuri, care meditează asupra lumii de azi şi asupra lumii care a fost, precum personajele din romanele medievale ar juca rolul „fiilor”. Nu sunt fii risipitori care se întorc acasă, fiindcă ceea ce s-ar putea numi acasă e un teritoriu pustiit, sunt rătăcitorii sau rătăciţii într-o lume care şi-a ieşit din matcă”. Lansarea cărţii apărute la editura Marineasa va avea loc în Cărtureştiul din Mercy, Timisoara, miercuri, 24 septembrie, la ora 18, cu participarea scriitorilor Cornel Ungureanu şi Viorel Marineasa.
Autoarea cărţii explică în câteva rânduri, pe coperta a patra, ceea ce ar fi putut sta la baza scrierii sale: „...Teribila problematică a sacrificiului. Cineva trebuie să ispăşească, cineva trebuie să suporte viaţa celorlalţi – carnasieri din toate speciile şi regnurile, ierbivori spre a nu mai vorbi de omnivori, care nu se dau în lături de la nimic, nici-o formă de materie cât de cât hrănitoare. Carnasierii umani găsesc alibiuri culturale apetenţei lor omnivore. A fi omnivor înseamnă a te hrăni din orice. Şi aproapele este cea mai la-ndemână sursă.
Splendoarea, suferinţa, averea, iubirea, eşecul şi performanţa, curajul, bunătatea, orgoliul, povestea celuilalt este o inepuizabilă sursă pentru a hrăni entuziasmul devorator al speciei culturale”. Apariţia acestui roman îi prilejuieşte criticului Cornel Ungureanu o privire în trecutul Timişoarei, asupra anilor 1965-1971, încadraţi ca „ani ai avântului experimental stimulat de prozatori care călcau voiniceşte pe urmele lui Sorin Titel, de plasticieni care cucererau Europa cu avântul lor modernizant, de actori, dansatori, regizori (amatori) care ţineau pagina întâi a revistelor dornice să arate partidului şi guvernului cum susţin şi ele arta amatoare. Nu mai ştiu câte premii pentru proză au luat, în acei ani, elevele (mai apoi, studentele) Adriana Babeţi şi Alexandra Titu. Cert este că se încercau în proză fiindcă Timişoara literară era a scriitorilor care alergau fie pe urmele oniricilor, fie ale noului roman (...)”. În proza Alexandrei Titu, mai notează Cornel Ungureanu în prefaţa cărţii, „viţelul cel gras nu e jupuit cu grăbire. Dimpotrivă, autoarea filmează totul cu încetinitorul”.
Septembrie 2008
