Lady Chatterley si o autoare revoltata

De foarte multi ani, Cesarurile nu mai vor sa se ingramadeasca in jurul aceluiasi nume. De la Cyrano de Bergerac al lui Rappeneau, din 1990, in dreptul niciunui film nu s-au mai aliniat zece statuete, chiar daca au beneficiat de toate nominalizarile posibile. Asa ca Pascale Ferran se poate socoti o norocoasa, cu cele cinci Cesaruri ce i-au rasplatit unanim apreciatul Lady Chatterley, pentru: cel mai bun film, cea mai buna adaptare (coautori: Roger Bohbot, Pierre Trividic), cea mai buna imagine (Julien Hirsch), cele mai bune costume (Marie-Claude Altot) si cea mai buna actrita in rol principal (Marina Hands). Cele mai puternice si prelungite aplauze nu au rasunat, insa, cand autoarea, detinatoare a unei Camera d'Or in 1994, absenta, apoi de pe platouri mai bine de un deceniu, a urcat pentru prima oara pe scena Teatrului Chatelet, ci la sfarsitul unui discurs neinclus in program. A cam stricat putin ploile comicariilor gazdei, Valerie Lemercier, dar toata lumea a luat aminte. Cineasta nu s-a incurcat cu obisnuitele multumiri in dreapta si in stanga, a vorbit calm, despre urgenta schimbarii sistemului de productie cinematografica, despre "inadmisibila fractura intervenita in ultimii ani in sustinerea filmelor cu vocatie artistica, socotite sarace, si cele cu succes comercial considerate bogate".

Pentru ca perspectiva obtinerii de bani este mai bine conturata in cazul celor din urma, se bucura din start de mai multe fonduri. Este usor de recunoscut in descrierea acestei anomalii asemanarea cu ceea ce se petrece si la noi. Se pare ca nu prea stim sa preluam selectiv modelele. "Este timpul sa ne trezim - a spus, in incheiere, Pascale Ferran. Le mai raman 55 de zile candidatilor la presedintie pentru a indrazni sa pronunte cuvantul cultura". Aplauzele intense si prelungite, replica a profesionistilor dintr-o cinematografie care ramane, totusi, cea mai puternica din Europa, dar care are curajul sa-si puna intrebari, s-au amestecat cu cele declansate de rostirea numelui lui Jude Law, distins cu un Cesar de Onoare, inmanat de Juliette Binoche.

Stapanind suficient limba gazdelor, starul englez a raspuns avalansei de elogii ale fostei sale partenere cu o mica lista a iubirilor ce-l leaga de Franta, tara in care, de altel, parintii sai locuiesc de 15 ani. La loc de cinste se afla mancarea si vinurile de pe valea Loarei. Nu numai Jude Law (35 de ani) a fost unul dintre cei mai tineri onorati ai premiilor Cesar. Detinatorul trofeului revenit celui mai bun regizor, Guillaume Canet, actor si regizor, autorul controversatului Ne dis a personne (Sa nu spui nimanui), amestec de thriller si poveste de dragoste, este putin sarit de 30 de ani, ca si Marina Hands, decretata "Cea mai buna actrita", pentru rolul Lady-ei Chatterley din elegant-senzuala adaptare a ultimei versiuni a romanului lui D.H. Lawrence. Concurent intelept, la cei 85 de ai sai, Alain Resnais, nominalizat pentru filmul unei incantatoare melancolii, Coeurs, nu a dat nici un semn ca s-ar astepta sa-si auda strigat numele.

Ca si Almodovar, de altfel, al carui Volver nu a fost preferatul Academiei Artelor si Tehnicilor Cinematografice la categoria "film strain", premiul fiind obtinut de Little Miss Sunshine. Cine a urmarit transmisia ceremoniei, a 32-a, a zarit-o, poate, in sala, si pe Medeea Marinescu, cum nu se poate mai fericita pentru succesul regizoarei Isabelle Mergault, cea care a ales-o protagonista filmului Va gasesc fermecator (Je vous trouve tres beau), succes rasplatit cu un pretios Cesar pentru debut. Cum regizoarea nu a fost prezenta, ma gandeam ca francezii ar fi putut avea curtoazia de a o fi invitat pe actrita noastra sa ridice premiul. Doar are si ea partea ei de merit in plasarea acestei comedii sentimentale pe locul 6 in box-office-ul francez. Stim, insa, tot din filme, ca "Nimeni nu e perfect". magda.mihailescu@gandul.info