Literatura, spune criticul Paul Cernat, ofera orasului nu numai o identitate, ci si un blazon.
Si Bucurestiul l-a avut intai pe Mitica, personaj definitoriu pentru bucurestean, apoi "Calea Vacarestilor" a lui I. Pelz, a avut descrierea periferiei a lui G.M. Zamfirescu sau Bucurestiul interbelic al lui Camil Petrescu. In timpul regimului comunist in schimb, scriitorii au continuat sa scrie despre Bucurestiul interbelic si prima carte a literaturii post-comuniste care mitizeaza un cartier dormitor, Drumul Taberei, a aparut abia in 2006: "Baiuteii" lui Filip si Matei Florian. Nu se poate vorbi despre o identitate a orasului, insa. Daca aceasta exista, este tocmai "lipsa indentitatii", spune Andrei Oisteanu. Bucurestiul, un oras care pe nedrept nu este mentionat atunci cand se face referire la localitati multietnice sau plurireligioase, pentru ca esenta acestui oras consta tocmai in diversitatea sa. "E un oras cu mai multe cronologii istorice care coexista simultan", spune Adrian Majuru. Pentru Stelian Tanase, Bucurestiul este un oras care s-a dezvoltat normal, cu doua exceptii: atunci cand regimul comunist a abolit proprietatea si apoi, cand Ceausescu a demolat o intreaga zona pentru a construi Casa Poporului si bulevardul din fata acesteia. Cuvantul cheie care ar defini pozitia fata de oras este "violenta", sustine arhitectul Augustin Ioan. Fiecare proiect urbanistic a avut tendinta de a nega, de a darama tot ce se facuse pana atunci. Numai ca fiecare din aceste proiecte s-a oprit brusc, iar apoi cel care a conceput un nou plan a vrut din nou sa inlocuiasca totul, sustine el. Din Bucurestiul pomenit de scriitori au mai ramas Calea Victoriei, centrul istoric, Cotroceni-ul, fostul cartier armenesc sau Cimitirul Bellu. Cu acestea au fost alcatuite trasee pe care partenerii straini din program le-au parcurs in vederea alcatuirii reperelor esentiale pentru istoria literara a Capitalei. robert.balan@gandul.info
