"Sunt o baba comunista"
"Sunt o baba comunista" este titlul provizoriu al romanului la care lucreaza Dan Lungu. Dupa ce "Raiul gainilor" l-a propulsat pe prozator in selectia programului Les Belles Etrangeres, a carui invitata a fost Romania in 2005, "Sunt o baba comunista" nu va lasa pe nimeni indiferent, nici pe tineri, nici pe cei in varsta, crede Dan Lungu. Povestea acestei carti a inceput la Paris, la o discutie cu Jacqueline Chambon, traducatoarea "Raiului gainilor", care i-a sugerat lui Dan sa scrie o continuare la roman, in care sa urmareasca "cu aceeasi verva transformarile din Romania". "I-am spus ca nu ma simt in stare, dar ca am o alta idee - geniala, bineinteles! - care ma chinuieste de multisor", povesteste prozatorul. "Cum se face ca o groaza de oameni care au trait intr-un regim inuman, fara sa se fi bucurat de privilegii si favoruri, acum sunt capabili, in mod paradoxal, de nostalgii?", se intreaba Dan. "Prin intermediul unei batrane, care, la persoana intai, isi relateaza propria viata, incerc sa demontez mecanismele nostalgiei si sa dezleg enigma psihologica. Apoi m-am intalnit cu Dumitru Tepeneag la o cafea pe Saint Germain, caruia i-am povestit planul meu. M-a incurajat. La intoarcerea de la Paris, peste cateva luni, aveam o buna parte din carte scrisa. Ma astept ca pe unii sa-i scandalizeze, iar altii sa rada in hohote", incheie Dan Lungu.
"Naravuri romanesti"
"Un poem amplu si delirionist, experimental foarte", descrie Ruxandra Cesereanu textul scris impreuna cu Andrei Codrescu. "Poemul e gata si cautam editor performant" - este stadiul lucrarii. In afara de acest poem, Ruxandra Cesereanu mai lucreaza la o "carte cu texte de atitudine si eseuri de mentalitate despre Romania postcomunista". Cartea este intitulata "Naravuri romanesti" si va aparea in 2007 la Polirom. Tot in 2007 va aparea si "Atingerea", o carte de proza despre barbati.
"Jucam cu cartile pe fata!"
O carte pentru/si despre barbati pregateste si Nora Iuga, chiar daca recunoaste ca nu e tocmai incantata sa vorbeasca despre proiectele aflate in lucru. "Singuratatea are avantajul de a produce timp si timpul trebuie umplut. Scriu ca sa nu dorm: tablete lirico-satirice, eseuri cu tenta politica, intre o traducere din Celan sau Cioran, ar putea incapea confortabil un comentariu sportiv", spune Nora, pentru a adauga imediat ca pe masa ei de lucru exista mereu un caiet mare in care scrie zilnic - "cu pofta sau obligatoriu, asa cum mananc" - o carte. "De data asta, cartea e o scrisoare, o singura scrisoare continua, adresata numai barbatilor din viata mea. Asadar, o scrisoare adevarata, cu mai multi destinatari, carora ma adresez pe numele lor real. Ca in orice epistola, in text se fac referiri la persoane publice a caror identitate e la vedere. Jucam deci cu cartile pe fata! Ceea ce ma scuteste sa scriu orice asemanare cu vreo persoana cunoscuta e absolut intamplatoare."
"Lucruri de-ale mele, de tot felul"
Dupa ce a publicat anul acesta "Lucrari in verde", o carte cu o structura speciala, hibrid poezie-proza-eseu, Simona Popescu pregateste o carte despre Berlin, "Berlinmerlin", "desi Berlinul e doar un pretext ca sa vorbesc despre lucruri de-ale mele, despre tot felul". In afara de "Berlinmerlin", Simona lucreaza la Volubilis II: "Nu trebuie decat sa pun cap la cap eseurile adunate in ultimul timp si care-mi insotesc literatura precum cochilia melcul. Ar mai fi teza de doctorat, pe care am terminat-o prin 2002 si pe care vreau s-o transform intr-o carte "de-a mea", mai ales ca e vorba despre noi, autorii. Trebuie doar sa lucrez la notele de subsol, care vor contine fragmente de jurnal, "paraliteratura". Cartea va fi tot un hibrid, tot literatura transgresiva, cam ca Lucrarile in verde", explica Simona. "Rubik" in schimb este gata: "Un roman colectiv, pe care l-am inceput acum vreo trei ani impreuna cu prietenii mei studenti (unii, intre timp, absolventi), mai avem nevoie de cateva saptamani ca sa definitivam si varianta lui multimedia. A fost o experienta absolut extraordinara. S-a lasat cu solidaritati, prieteni si multa, multa poezie (a vietii, daca intelegeti ce vreau sa spun)".
Elena Vladareanu
