.jpg)
O calatorie in Parisul unde picta Pablo Picasso, unde puteai sa vezi filmele fratilor Lumiere si chiar sa ii intalnesti intamplator, orasul unde ai fi putut sa il vezi pe strada pe Igor Stravinski sau unde, cine stie, printr-un prieten te-ai fi gasit invitat in acelasi salon ca si Gertrude Stein“Parisul anilor nebuni” a fost o carte de istorie altfel, plina de viata si culoare dar si de informatie culeasa si prezentata cu acuratete si pasiune, o fresca sociala si culturala care aducea in fata cititorului o autoare care nu doar ca isi cunostea bine subiectul, dar si stia cum sa readuca la viata Parisul unei perioade boeme, artistice, plina de drame, izbanzi, expozitii si povesti. De aceasta data Mary McAuliffe se intoarce tot in capitala franceza pentru a rescrie istoria Belle Epoque, vremea in care pret de doua decenii Parisul era locul unde trebuia sa ajungi, acea capitala europeana unde puteai sa vezi cu ochii tai expozitii si pictori care vor deveni mari maestri, muzicieni si mondeni, oameni de stiinta care ne vor schimba tuturor vietile poate chiar mai mult decat curentele artistice si literare ale vremii, inventatori si oameni de afaceri care au stiut cum sa devina veritabile mituri in domeniile lor. Sunt ani in care razboiul este tot mai aproape – acel razboi mondial care ar fi trebuit sa fie si ultimul – dar totusi nimeni nu intuieste cu adevarat pericolul, iar viata pariziana este plina de culoare, muzica, pictura si spectacol, eleganta si rafinament, fara sa lipseasca la fel ca in orice epoca acele zone de umbra si secret de care multi pretindeau ca se feresc, pentru ca in secret sa le doreasca si sa le caute cu nesat.
Parisul a insemnat in acei ani atat lux si haute couture cat si cinematografe (va mai dura destul pana cand aceasta noua distractie, aparent frivola, poate chiar vulgara, sa poate aspira la statutul de arta), insemna ca puteai cu putin noroc sa treci pragul atelierului unde lucra Matisse (doar un exemplu), sa te scufunzi in viata boema a vremii si sa cunosti la un moment dat un tanar elegant si monden pe nume Marcel Proust, sa iti cumperi (sau doar sa speri ca intr-o zi, candva) primul tau automobil, sa vezi in jurul tau cum orasul se schimba, se modernizeaza, se adapteaza. Este o scurta perioada a revolutiei in toate domeniile, cu o fervoare si un entuziasm care prefigureaza dezastrul care se apropie, presentimentul unui final de capitol istoric.
Mary McAuliffe a intuit cu talentul unei scriitoare de calibru si minutiozitatea unui istoric ce stie cum sa cearna cantitatea imensa de informatii cum sa construiasca din nou o poveste dedicata Parisului. O fresca detaliata, plina de viata, a unui capitol din istoria franceza si europeana care continua sa fascineze dupa mai bine de un secol prin libertate, indrazneala, stralucire si cultura.
Mary McAuliffe, La Belle Epoque, editura Corint, 2020
