Walter Francis Kuhn (27 octombrie 1877 - 13 iulie 1949), pictor american.
S-a nascut in Brooklyn, New York, intr-o familie saraca. A fost botezat William, dar acest nume a fost schimbat mai tarziu in Walter Francis. In parte de origine spaniola, a mostenit de la mama sa pasiunea pentru teatru, circ si arta si inca din copilarie a inceput sa deseneze, fiind in mare parte un autodidact. Cu toate acestea isi incepe studiile la Institutul Politehnic din Brooklyn, renuntand dupa doar un an pentru a-si deschide un magazin de biciclete, intr-o perioada in care acest nou sport era foarte in voga. In scurt timp Kuhn va deveni un biciclist foarte bun, fortat de necesitatea de a-si prezenta produsele, dar si un foarte bun dansator.
In 1899 a inceput sa calatoreasca, ajungand la San Francisco, unde s-a angajat la un ziar local, realizand desenele si caricaturile. Cativa ani mai tarziu, constient de talentul sau dar simtind ca are nevoie de o pregatire serioasa, pleaca in Europa, unde studiaza la Paris si Munchen. Aici o experienta aparent banala l-a facut sa isi schimbe total stilul si mai ales ritmul de lucru, pana atunci lent si lipsit de concentrarea necesara. Unul dintre profesorii sai, nemultumit ca elevul Kuhn realizase pe timpul verii un singur tablou, i-a reprosat lipsa de interes. Cand tanarul artist s-a aparat spunand ca mai are suficient timp pentru a deveni un adevarat artist, profesorul i-a dat o replica dura "Pentru tine timpul aproape s-a terminat". Decis sa se perfectioneze, Kuhn revine la New York, unde incepe un program de lucru infernal, realizand peste 3000 de studii si desene, in principal nuduri, fiind in acelasi timp desenator si grafician pentru mai multe ziare si reviste.
In 1909 Kuhn se casatoreste cu Vera Spier, fiica unui bijutier si la randul ei designer de bijuterii. Vor avea un singur copil, o fata, pe nume Brenda. Sotia artistului - si mai tarziu fiica acestuia - a jucat rolul de agent al lui Kuhn. Cu toate acestea artistul a incercat toata viata sa isi tina familia deoparte de lumea artistica si de colectionari, chair daca multi ii erau si prieteni apropiati. In ciuda caracterului sau de singuratic, nu a ezitat sa se implice in diverse activitati, fiind alaturi de Arthur B. Davies, principalul organizator al istoricei expozitii Armory Show din 1913, care avea sa schimbe pentru totdeauna arta americana.
In 1925, suferind din cauza unui ulcer stomacal, Kuhn a inceput sa fie obsedat de ideea mortii si era convins ca nu va supravietui. Dorind sa lase ceva in urma, in cazul unei morti premature, isi acorda un termen de doi ani, in care trebuia sa se impuna definitiv in lumea artistica. Avand ca inspiratie primele sale interese, circul si teatrul, incepe sa realizeze numeroase panze din lumea acestor institutii de divertisment, care l-au facut celebru. Acest gen de lucrari au socat prin stilul direct si sigur, culorile intense, nostalgia adesea cruda care le marca. Personajele au ceva hipnotic si chiar infricosator.
Cu toate eforturile sale, abia in jurul varstei de 40 de ani Kuhn a inceput in sfarsit sa se simta implinit ca artist, iar dupa ce a implinit 50 de ani simte ca si-a gasit stilul si temele sale personale, realizand capodopera sa, White Clown, un simbol tulburator. Dupa ce a prezentat in premiera aceasta lucrare la Muzeul de Arta Moderna din New York, artistul a refuzat toate eforturile de a mai expune compozitia, refuzand sa o vanda. Urmatoarele doua decenii din viata lui Kuhn s-au dovedit deosebit de prolifice, acesta realizand in special portrete, naturi moarte si peisaje, tot mai sigur dar in egala masura critic la adresa lucrarilor sale, distrugand multe dintre panzele de care nu era multumit si refuzand sa semneze o lucrare de care nu era cu adevarat mandru.
Dar acest ritm trepidant l-a facut pe Kuhn sa se confrunte in ultima parte a vietii cu probleme psihice tot mai grave, avand accese de furie si violenta, fiind internat in 1948 la Bellevue Hospital din New York, murind anul urmator intr-un ospiciu.
