Povestea unei epidemii care a schimbat pentru totdeauna istoria europeana Cunoscut in toata lumea pentru romanul sau Robinson Crusoe, Daniel Defoe nu avea decat cinci ani atunci cand al doilea val de ciuma neagra izbucnea in Anglia, insa pentru copilul de odinioara si scriitorul de mai tarziu teroarea pestilentei si suferinta care transformase orasul intr-un tinut de cosmar au ramas undeva in adancurile memoriei pentru totdeauna. Chiar daca nu avea atunci maturitatea necesara pentru a intelege si a retine totul, cosmarul si-a lasat urmele si avea sa ii inspire o intensa, ravasitoare si greu de uitat cronica.
Defoe dovedeste aici ca stie sa foloseasca izvoarele scrise de epoca, marturiile si evocarile supravietuitorilor, imaginile care au facut din Marea Ciuma un episod ce a schimbat intreaga lume. Este o lucrare de fictiune? Da, pana la un punct, insa personajul fictiv este Defoe insusi, martorul care s-a nascut prea devreme pentru a trai si a intelege drama, dar care o reconstruieste cu migala intr-o opera literara ce devine la randul ei o sursa credibila, veridica, de o sumbra autenticitate. Anul 1665 devine astfel in cartea sa (nu putini critici au considerat-o marea sa reusita si a fost inca de la aparitie, in 1722, un succes) un spatiu viu, infricosator si grotesc, iar cititorul se vede purtat intr-un capitol al trecutului pe care oricine si-ar dori sa il uite.
Daniel Defoe, Jurnal din anul ciumei, editura Art, 2020
