Leno s-a mirat: "Cum, e dupa o carte? Nu stiam". Si a trecut mai departe intreband despre film. Era acolo un pic din ignoranta americanului care ar alege oricand filmul in locul cartii, pentru ca ii e mai usor de inteles si ii ocupa si mai putin timp. Dar era si un pic de superficialitate americana, pentru ca autorul cartii, Patrick Suskind, e elvetian, nu neamt.
Imi place sa cred ca in Romania lucrurile stau altfel, fie doar si pentru faptul ca varianta print a acestui subiect, cartea "Parfumul", s-a vandut atat de bine, incat e la a doua editie, iar la prima editie au fost trase mai multe tiraje. Pentru cei care n-au vazut inca filmul si
n-au citit nici cartea, iata cateva detalii. Pelicula este povestea unui tanar al carui corp nu are miros, dar al carui nas poate percepe toate mirosurile lumii.
Pentru ca stie cat de importanta este mireasma corpului pe care o lasa cineva in urma sa (chiar el indragostindu-se de o tanara ca urmare a parfumului corpului ei), tanarul incepe sa creeze parfumul cu care i-ar face pe toti sa-l iubeasca. Iar fabricarea acestuia implica multe crime, caci "parfumierul" inventeaza un sistem prin care preia miresmele individuale si personale ale corpului uman. Filmul e puternic vizual si pe alocuri reuseste sa-ti creeze senzatii olfactive, dar cartea e o bijuterie in acest sens. Sunt fragmente in carte pe care citindu-le le simti asa de bine, incat in nari ai miros de peste sau de piele de oaie, iar stomacul incepe sa ti se stranga.
Motivul pentru care scriu astazi despre acest film e legat mai degraba de evenimentele din ultimele zile, precum si din cele care vor veni. In secventa finala a filmului, tanarul declarat criminal si condamnat la moarte ajunge la esafod si scoate o esarfa pe care a pus picaturi din parfumul seductiei la care a lucrat atat de mult si cu atatea sacrificii. El e intr-o piata publica, sus pe esafod, la un pas de moarte, iar auditoriul o multime imensa de oameni care au venit sa vada cum va muri periculosul criminal incepe sa simta aroma seductiei si trece de la admiratie la adulatie.
Odata cucerita multimea, finalul poate fi schimbat. E o lectie despre manipulare pe care o veti regasi usor in pietele publice din Romania in zilele urmatoare. A inceput campania electorala, au inceput manipularile maselor din pietele publice.
P.S. Filmul trebuie oricum vazut, fie si dintr-un sentiment patriotic, pentru ca toate costumele, decorurile, garduletele, cosuletele si alte mici detalii pe care le puteti vedea pe ecran au fost fabricate in Bucuresti sub indrumarea Oanei Paunescu.de Cristina Bazavan
