Juan Ramon Jimenez, poet si eseist spaniol, s-a nascut pe 24 decembrie 1881 la Moguera. Se inscrie la Universitatea din Sevilia pentru a studia dreptul, dar renunta la studii in 1899 pentru a se dedica picturii si literaturii, influentat fiind de Ruben Dario si de simbolistii francezi.
Jimenez publica primul sau volum de poezii "Almas de violeta" (Suflete de violeta) in anul 1900. Intre anii 1905 - 1912 scrie volumele "Elejias puras" (Elegii pure, 1908), "La soledad sonora" (Singuratatea sonora, 1911) si "Pastorales" (Pastorale,1911).
Calatoreste in Franta si in Statele Unite ale Americii, unde se casatoreste in 1916 cu Zenobia Camprubi. In douazeci de ani, Ramon Jimenez devine cunoscut drept maestru al noii generatii de poeti. El a fost activ si in calitate de critic precum si ca editor la diferite reviste literare.
Ca urmare a razboiului civil spaniol, paraseste Spania pentru Puerto Rico si Cuba. El a ramas in Cuba timp de trei ani si, in 1939, a plecat in Statele Unite, care a devenit resedinta sa pana in 1951, cand s-a mutat definitiv la Puerto Rico. Pe parcursul acestor ani Juan Ramon a predat la diferite universitati si a publicat "Espanoles de tres mundos" (1942), si mai multe colectii de poezii, printre care "Voces de mi copla" (1945) si "Animal de fondo" (1949).
Juan Ramon Jimenez a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatura in 1956 "pentru poezia lui, care, in limba spaniola, constituie un exemplu de inalta spiritualitate si de puritate artistica".
Scriitorul se stinge din viata pe 29 mai 1958 in Puerto Rico.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
