Jonathan Eastman Johnson (29 iulie 1824 - 5 aprilie 1906) pictor american.
Intre 1840 - 1842 a fost ucenicul litografului John H. Bufford. Johnson va realiza ulterior putine litografii, dar lucrarile pastrate demonstreaza ca devenise un adevarat expert in domeniu, cea mai cunoscuta litografie fiind "Marguerite" (1870). Din 1845 s-a mutat in Washington DC, unde s-a impus ca portretist, lucrand in creta, creion si carbune. S-a bucurat de succes realizand portretele mai multor personalitati americane, intre care Daniel Webster, John Quincy Adams, Dolly Madison. Din 1846 s-a stabilit in Boston si a continuat sa isi perfectioneze arta de portretist.
Noua Boneta , Metropolitan Museum of Art , USA
Lucrarile sale, de o sensibilitate si minutiozitate extraordinare, erau deosebit de sofisticate pentru un artist in buna parte autodidact. Din 1848 a plecat in Europa pentru a studia pictura la Dusseldorf Akademie. A petrecut doi ani in Germania, unde s-a imprietenit cu Emanule Leutze. Va petrece urmatorii cinci ani la Haga, studiind culoare, compozitia si naturalismul picturii olandeze din secolul XVII, care il va influenta mai tarziu atat de mult, incat unii critici vor vorbi despre el ca despre un "Rembrandt american".
In 1855, dupa ce a petrecut doua luni lucrand in atelierul lui Thomas Couture la Paris, Johnson revine in SUA, unde va realiza mai multe lucrari, intre care studii avandu-i ca modele pe indienii din Wisconsin. Se stabileste la New York, unde va ramane pentru tot restul vietii.
