In 1886 John Peter Russell (1858-1930) picta primul portret al bunului sau prieten Vincent van Gogh, cel dintai din cele trei realizate de contemporanii artistului care se indrepta cu pasi repezi spre sfarsitul tragic si inca marcat de controverse. Si nu avea sa fie vorba de incercari ale unor amatori, ci de un remarcabil portret semnat de Henri de Toulouse-Lautrec si de un Paul Gauguin, care il vedea pe artistul de care avea sa il lege o relatie complicata ca pe o fiinta legata pentru totdeauna de floarea-soarelui, cea plina de culoarea atat de intensa si dominatoare. Insa Vincent insusi s-a indragostit de portretul semnat de Russell (si cu siguranta nu din searbada vanitate), si chiar avea sa il roage pe fratele sau Theo intr-o scrisoare sa aiba grija de panza. Din fericire portretul s-a pastrat si poate fi vazut astazi la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, insa cei care il privesc pentru prima oara vor fi cu siguranta surprinsi poate nu atat de tusele realiste, in maniera academica, dar mai ales de tonul general sumbru, intunecat, parca o trimitere la Rembrandt mai mult decat la avangarda. Russell preferase sa il surprinda pe prietenul sau intr-un costum in dungi, elegant pentru modestia vestimentara a lui Van Gogh, si intreaga compozitie are ceva fotografic, conventional, ar fi buna atat pentru a fi prezentata intr-o galerie sau un salon cat si pentru a fi expusa in atelierul sau in locuinta unui artist sau colectionar. Van Gogh vazut de Russell este matur, este concentrat, are in mana in creion si privirea ii este indreptata direct spre privitor. Dar ceva din ea este absent, dincolo de realitate, parca vazand dincolo de realitate lumea din care avea sa isi extraga tot mai multe panze de o vitalitate si cromatica uluitoare. Nu era initial atat de intunecat, dar in timp tonalitatea s-a schimbat, pierzandu-si neasteptat de mult luminozitatea oricum sublimata de tonurile alese.
Cei doi se cunoscusera in atelierul parizian al lui Fernand Cormon si fusese o prietenie nu doar foarte stransa, dar si fireasca, poate si pentru ca toata viata Van Gogh a avut aceasta nevoie foarte puternica de companie, ceea ce l-a atras ulterior fatal si spre Gauguin. Cei doi au corespondat, si-au trimis reciproc desene si schite, iar Russell avea sa ii daruiasca portretul care i-a placut atat de mult lui Vincent. Erau in acelasi timp doi artisti diferiti si nu doar ca stil. Russell nu era neaparat bogat, dar putea spune ca este relativ instarit mai ales in comparatie cu alti pictori ai vremii si mai ales cu Vincent, mereu dependent de eforturile adesea disperate ale fratelui sau Theo. Cumva artistul de origine australiana a vazut in Vincent van Gogh mai mult decat numerosi alti critici si artisti plastici ai epocii, si poate de aceea a reusit un portret care se apropia neasteptat de mult (dupa cum au crezut contemporanii) de adevaratul Van Gogh din acel an. Iar mult mai tarziu analizele de laborator au aratat ca in partea de sus a portretului, deasupra capului, Russell a scris si cateva cuvinte: Paris 1886, amitie, vincent, P Russell, pictor, acoperite ulterior de fondul portretului. Nu era prima oara cand artistul se juca in acest fel avangardist cu lucrarile, dar intotdeauna literele dispareau in versiunea finala.
John Peter Russell a fost din multe puncte de vedere un norocos. Nascut in anul 1858 intr-o familie bogata din Sydney, pasionat de arta inca din copilarie (desi va respecta dorinta familiei si va alege initial studiile ingineresti), Russell a devenit dupa moartea tatalui un mostenitor bogat, liber sa calatoreasca si mai ales sa picteze. Pleaca la Londra in 1881 si urmeaza pentru o scurta vreme cursurile Scolii de Arte Frumoase Slade, revine curand la Sydney, calatoreste apoi prin Europa, iar in 1885 ajungea fireste la Paris, unde lucreaza sub indrumarea lui Fernand Cormon. Avea talentul si resursele financiare pentru a alege de exemplu mult mai cunoscuta Academie Julian, si totusi Russell, in felul sau un rebel, alege altceva.
Aici il va cunoaste in 1886 pe un anume Vincent van Gogh, de care se apropie imediat chiar daca altii il respingeau tocmai din cauza amestecului de timiditate si excentricitate, dar si pentru ca nu era francez. Nici Russell nu era, un motiv in plus sa se apropie, dar si sa il protejeze uneori de glume si ironii. Admirau in buna parte aceiasi artisti (Millet era un maestru pentru amandoi), aveau multe in comun, iar cand Russell i-a propus lui Vincent sa ii pozeze acesta a fost fericit sa accepte. Era in definitiv primul sau portret. Si va ramane preferatul sau.
Foto: wikipedia.org
