Aflat în al treilea an de existenta, RAP 2006 asa cum suna sigla sa a trecut prin domeniul teatrului, apoi al literaturii, pentru a poposi în 2006 în zona muzicii de jazz.
Mai putin uzual, s-a optat mai întâi pentru realizarea unui CD, care a fost adaptat ulterior într-o formula de scena. Surprinzator, seara a început cu o piesa puternic înrudita cu muzica pop, evident o compozitie a lui Johnny Raducanu, asa cum au fost majoritatea lucrarilor serii, Tudor Parghel baterie, Pedro Negrescu contrabas si pianistul Ion Baciu Jr acompaniind-o pe Teodora Enache la un nivel de performanta specific unei trupe internationale. Pe disc se regaseste o orchestratie mai consistenta, versiunea de scena fiind cvasicamerala, concertul de la Teatrul National care a încheiat turneul fiind si el înregistrat si respectiv filmat de Radio România Cultural si TVR Cultural.
Aflat într-un moment de gratie al carierei sale, Johnny Raducanu reconfirma prin compozitiile sale cuprinse în acest proiect o deschidere si o disponibilitate impresionante pentru tot ceea ce semnifica latura simpla si pozitiva a vietii. Culorile calde ale folclorului, pastelurile peisajelor mixate cu crâmpeie uitate de atmosfera citadina, bucuria copilareasca în fata micului miracol caruia am uitat sa-i mai acordam atentie sunt doar o parte din senzatiile care alcatuiesc starea de bine pe care am capatat-o la acest concert.
Redus fatalmente la sonoritatile comboului de jazz, repertoriul cuprins pe CD-ul proiectului a recuperat fara îndoiala în sala de concert prin emotia specifica a performantei live. Formând o sectie ritmica sudata prin talent si anduranta experientei, balansul discret atât de firesc si de greu de obtinut în acelasi timp al celor trei instrumentisti a redat publicului o parte din parfumul poetic al compozitiilor celui ce în aceste zile este din nou sarbatorit ca marele Senior al jazzului românesc. Johnny Raducanu ne readuce aminte de întelesul adevarat al expresiei "a pune suflet" în ceea ce faci.
Având o atingere delicata si profund umana, muzica acestui proiect ne duce cu gândul în anumite momente catre inefabilul haiku-ului. Esenta unei culori, a unei lumini, a unui gest subscriu o fuziune de stiluri mergând de la folclorul românesc la cel latino-american, totul sublimat în creuzetul modalismului, într-un vesmânt jazzistic de factura light, asemenea unei tesaturi fine, filigran al vastitatii unui moment de contemplatie.
Pentru aceasta discreta aducere aminte a lucrurilor simple, naturale si esentiale pentru conditia de om frumos, Johnny Raducanu merita din nou multumirea noastra. Simplu, din inima.
Oltea Serban-Parau
