Jacques-Laurent Agasse - Doi leoparzi jucandu-se

Cat de mult iubea acest pictor elvetian animalele? Suficient ca sa faca din ele nu doar una dintre temele sale preferate - reprezentate fiind intr-o maniera cat mai realista, marcata de o eleganta a liniei ce era in ton cu preferintele la moda atunci - dar si ca, la varsta de nici 20 de ani, sa il gasim la Paris, inscris la cursurile unei scoli veterinare. Cu siguranta ca Agasse (1767 - 1849) nu a fost nici primul, nici ultimul artist plastic pasionat de subiect, dar el a abordat totul intr-o maniera stiintifica, incercand inainte de toate sa invete totul despre anatomia animalelor, si abia dupa aceea sa le transpuna pe panza din fata sa. Daca este adevarat ca prima sa lucrare avand ca subiect animalele ar fi fost o comanda pentru un anume George Pitt, un englez bogat care dorea sa aiba o amintire a cainelui sau preferat - s-ar putea sa fie doar o anecdota - Agasse a reusit sa foloseasca tema intr-o maniera care i-a convins pe criticii epocii sale ca era probabil cel mai bun pictor in acest domeniu.

Se stiu prea putine despre biografia sa. Cu siguranta a lucrat mult, cu pasiune si intensitate, si adesea amana sau refuza comenzi pentru ca era cu totul subjugat de o idee, desi a trait in saracie si, cel mai probabil, a murit foarte sarac. Se muta adesea - va locui in Franta, in Elvetia, in Anglia - si adesea nu pentru o schimbare, ci pur si simplu pentru ca nu isi mai permitea chiria si cheltuielile zilnice. Expune in galerii "oficiale" si nu numai, participa la expozitii si evenimente, il regasim in cataloage, dar este departe de a fi un artist de mare succes, care sa traiasca macar decent din asta. Maniera sa este exacta, precisa, realista, dar in egala masura reuseste sa insufle in reprezentarile sale o atmosfera idilica, pura, in cautarea unei perfectiuni cromatice admirabile. Surprinde animalul pe cat posibil in cadrul sau natural, sau inconjurat de oameni, fie stapani, fie simpli trecatori.



Una dintre cele mai cunoscute dintre panzele sale este cu siguranta "Doi leoparzi jucandu-se", datand din 1808, un ulei pe panza ce se gaseste astazi intr-o colectie privata, ilustrativ pentru stilul sau si, chiar daca ar fi singurul care s-ar fi pastrat (din fericire nu este cazul). Ar fi fost inspirat de vizitele la o gradina zoologica, poate la Londra, poate in alta parte, atractii ce incepeau sa fie tot mai populare datorita exotismului si ineditului. Nu trecuse mult de cand animalele aduse din tari indepartate erau o raritate si un mister pentru majoritatea populatiei, iar pentru un pictor cu studii de anatomie animala cu siguranta a fost o experienta de dimensiunile unei revelatii.

Cei doi leoparzi sunt surprinsi probabil intr-un spatiu inchis, intunecat, natura luxurianta nu distrage de la prezenta lor, poate sunt in captivitate. Sunt relaxati, unul dintre ei intins pe jos si privind spre observator, al doilea, acesta ar fi masculul dominant, in timp ce femela ii accepta forta, privind undeva in partea dreapta. Un studiu ce surprinde atat forta nativa si frumusetea fireasca a celor doua animale - cat de bizare vor fi parut privitorului de la inceputul veacului al XIX-lea - cat si probabila captivitate ca o umilinta, o nedreptate, desi valorificata de un mare pictor.