 | Editura Polirom continua seria romanelor generatiei beat cu cel mai cunoscut roman semnat de Jack Kerouac, considerat de multi critici drept replica data de secolul XX celebrelor aventuri ale lui Huckleberry Finn. Intr-o cheie postmoderna, aceasta interpretare este perfect valida, doar ca lumea este una moderna pentru anii 50 - 60. |
Nu mai avem un inocent Huck si un sclav Jim, ci albi lipsiti de conformism si dispretuind orice ingradire a libertatii individuale, nu mai avem rasism oficial ci presiunea sistemului postbelic, nu mai avem evadarea pe rau cu o pluta, ci cu o masina pe drumurile fara sfarsit ale Americii. Pentru ca aceasta este si esenta romanului.
Pornesti la drum nu pentru ca ar trebui sa ajungi undeva. Daca iti fixezi niste puncte de reper si iti spui ca trebuie sa le atingi, asta nu inseamna decat ca te minti si incerci sa faci putin ordine in haos. De fapt, si Kerouac o simte si o spune, nu vrei sa ajungi nicaieri. Este o calatorie initiatica, pentru a intelege cine esti, ce vrei si unde trebuie sa ajungi. Nimic altceva nu conteaza decat aceasta calatorie initiatica, incercata de zeci de tineri dezamagiti de lumea care li se oferea.
Putini au decis sa scrie experienta si au devenit scriitori, precum Jack Kerouac, altii bucurandu-se de mai putin sau mai mult succes. Cei mai multi insa au continuat sa mearga "pe drum" chiar si la batranete, fie si doar in imaginatie, invidiindu-i pe cei care se pierdusera in pustiu, inca tineri.
Jack Kerouac, Pe drum, Editura Polirom, Colectia Biblioteca Polirom, Iasi, 2003
