Scrisorile sunt impletite cu relatari ale intalnirilor lui Cioran cu doctoranda in filozofie Friedgard Thoma, cu povestea ultimelor intalniri, din 1990: "Inca ne mai plimbam de mana prin Paris. In Jardin du Luxembourg, toamna, la locul lui preferat, poiana cu tufanele si in fata usii de la casa lui pe care tocmai bate soarele, il fotografiez pe Cioran, care, la randul lui, roaga o studenta sa ne faca o poza impreuna". Cum primul contact al tinerei nemtoaice cu opera lui Cioran dateaza din 1979, iar primele scrisori din 1981, putem conchide ca totul a durat un deceniu. Acest deceniu din viata lui Cioran este subiectul cartii lui Friedgard Thoma pe care o publica Est in traducerea Norei Iuga. O alta aparitie exceptionala la Est e romanul lui Beckett "Malone moare", tradus din franceza de Mioara Izverna. Ca si personajele din "O, ce zile frumoase!", si Malone este imobilizat - o obsesie beckettiana, se pare - intr-o camera inchisa, asteptandu-si moartea. Care, in pofida lui Godot, chiar vine. Iar in preajma ei, Malone, care mai dispune de un creion si un caiet, alege scrisul. Un roman din 1948, despre scriitor si despre scris, aparut cu peste 20 de ani inainte ca autorul sau sa primeasca Premiul Nobel (1969).