Lucrarile lui Antonio Corpora si Vettor Pisanipot fi vazute de azi la MNAC
Ambasadorul Daniele Mancini inaugureaza azi la Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC) o expozitie in care este refacut, in linii mari, traseul artelor italiene din a doua jumatate a secolului al XX-lea. O suta de lucrari, de la pictura pina la instalatii si la sculpturi, dintre cele doua sute ale colectiei integrale Farnesina, aflata in comodat la sediul Ministerului Afacerilor Externe italian, vor putea fi vazute la Muzeul de Arta Contemporana pina pe 2 decembrie. Expozitia, curatoriata de Maurizio Calvesi, a fost pina acum gazduita in salile istorice ale Casei Altemberger din cadrul complexului muzeal Brukenthal din Sibiu, iar urmatoarea destinatie dupa Bucuresti va fi Varsovia.
Beneficiind de spatiile aerisite ale MNAC, lucrarile selectate desfasoara, pe doua etaje, o harta a ceea ce s-a intimplat, in linii mari, in arta italiana de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial pina la sfirsitul anilor 80. Expozitia porneste de la perioada postbelica, in care realismul isi disputa atentia publicului cu pictura abstracta, reflectoarele indreptindu-se in primul moment spre Alberto Burri si spre Lucio Fontana, doi dintre principalii practicanti ai informalului poverist, cel din urma fiind si coautorul Manifestului spatialismului. De la acest tip de arta, care s-a bucurat de succes in anii 50, atit la Milano, cit si in centrul Italiei, se trece imediat la o resuscitare a curentului dadaist care, la inceputul anilor 60, facea posibila aparitia unui artist ca Mimmo Rotella, printre lucrarile caruia se numara si colajul din expozitia de la MNAC.
Imediat dupa aceasta repunere in functiune a citorva elemente avangardiste, in capitala Italiei s-a creat o miscare pop autohtona: Scoala din Piazza del Popolo, care-si revendica autonomia fata de americanul Pop Art, Coca-Cola, lucrarea lui Mario Schifano inclusa in Farnesina, demonstrind destul de adecvat felul in care se face aceasta distantare. La sfirsitul anilor 60, la Roma, Torino si la Milano se crea miscarea Arte povera, ai carei initiatori cautau sa repuna natura in drepturile sale de sursa de inspiratie, aducind la expozitiile lor plante sau animale vii, de la un papagal in trapez pina la cai asezati in cerc. In aceeasi perioada, pe Sfintul Graal al artei il mai cautau si cei care aveau sa fie cunoscuti drept conceptualisti. Giulio Paolini, de exemplu, folosea instrumente de pictat neconventionale, cautind sa redea in lucrarile sale mesaje puternic teoretizate, ceea ce atesta si lucrarea care poate fi vazuta la MNAC. Dar cum orice curent da nastere unui contracurent, miscarea figurativ anacronista nu intirzie sa apara in Italia in anii 70, cind un grup de artisti, printre care Paola Gandolfi sau Ubaldo Bartolini, reabilitind tehnicile clasice ale picturii, si-au creat lucrarile sustinind o asa-numita inactualitate a artei, ca reactie la un peisaj saturat de arta. Anii 80 au inceput sub semnul unei alte invocatii la adresa vremurilor care stateau sub semnul dadaistilor si al futuristilor, transavangarda. De la desene naive pina la forme si culori violente sau poetici despre simboluri arhaice, experimente la nivelul texturilor si al mijloacelor de reprezentare, toate acestea pregatesc toata explozia ce se va petrece incepind cu anii 90, dar care nu este inclusa in aceasta expozitie.
Desi nici unul dintre artistii inclusi in aceasta expozitie nu reuseste sa concureze, ca impact, cu ceea ce crease de Chirico, spectaculosul nefiind unul dintre ingredientele acestor lucrari, expozitia de la MNAC puncteaza citeva dintre reperele importante ale unui circuit artistic. Mai mult decit atit, marcheaza punctele in care s-a trecut de la o forma de estetica la alta, in care s-au creat curente noi sau, dimpotriva, s-au destramat miscari. Daca spatiul MNAC s-a obisnuit, dupa atita vreme, cu ritmul alert al experimentelor si al expozitiilor multimedia, lucrarile Colectiei Farnesina ii mai lasa timp sa rasufle.
