Sa faca o istorie a frumusetii occidentale nu-i chiar o incercare pentru un cercetator fascinat de rafinamentele vremurilor, care are timp sa consume virstele frumusetii arhivate in muzee. In schimb, sa ia urma frumusetii in lumea ortodoxa, unde si oamenii in carne si oase erau imortalizati dupa chipul icoanelor, inseamna sa porneasca intr-o calatorie anevoioasa printr-o galerie slab luminata.
Ca sa ajunga sa vada ce obraz avea frumusetea fiecarei epoci, putinele inscrisuri pe care le gaseste cercetatorul trebuie imbogatite cu intuitii, deductii si multa imaginatie. Frumusetea doamnelor si domnitelor din veacurile de mult stinse a fost inrobita de canoanele erminiilor bizantine (manuale dupa care se pictau bisericile) si tinuta sub cheie de letopisete, care au refuzat sa dea vreo veste despre ea viitorului.
Integral in Cotidianul 5 Octombrie 2007
