In secolul XIX, Zola ii numea "actualisti" pe pictorii care se dedicau subiectelor vietii moderne, dar si reconstituirii pozitiviste a istoriei. Despre Octav Grigorescu s-ar putea spune tocmai dimpotriva, ca face in pictura sa "consideratii inactuale". In insemnarile sale am gasit aceasta notatie, o rugaciune de fapt, care spune mult despre nevoia de evadare, de fuga din prezent, ce impregneaza intreaga lui opera: "Doamne, da-mi puterea sa traiesc in lumea visurilor mele". De altfel, ciclul de poezii caruia Octav Grigorescu ii dadea titlul Lotofagii (lotofagii intalniti de Ulysse in peregrinarile sale descoperisera mirajul uitarii) este tot o cufundare in lumea visului inteles ca fata complementara a realitatii.
Intr-un interval de timp destul de scurt, de aproximativ un deceniu, de pe la mijlocul anilor '70 pana la disparitia sa in 1987, Octav Grigorescu picteaza un numar considerabil de compozitii ample, de mari dimensiuni, dintre care citez ciclul de 8 tablouri dedicat lui Brancoveanu, Arderea arhondologiei la 1848, Ecoul (1907), Scrisoarea scitilor catre Darius. Alte tablouri cum sunt Alegoria pacii si Alegoria razboiului si a pacii bune sau Inmormantarea simbolica, chiar daca nu fac referire directa la un eveniment istoric, sunt prin substanta lor tot glose, interpretari pe teme istorice. In paralel cu istoria, Octav Grigorescu redescopera tema biblica, dar alaturi de amandoua apar compozitii foarte elaborate, cu multe personaje, cu un simbolism complicat in care fuzioneaza numeroase surse livresti. Nu cred ca exista in arta romaneasca o opera mai intens structurata de aluviunile memoriei unui intelect erudit.
Octav Grigorescu plonjeaza in reveriile sale arheologice, istorice, mitologice, biblice sau pur si simplu cotidiene, filtrand extrem de subtil ecouri din Leonardo, Poussin sau Hans von Marees, la care se pot oricand adauga si alte nume, asa cum a aratat Gheorghe Vida, care a avansat deja ideea ca Octav Grigorescu este cel mai important pictor de istorie din a doua jumatate a secolului XX.
Expozitia Mariei Pop Timaru face parte dintr-un proiect mai mare, intitulat "Zeii Urbani", prin care artista urmareste sa combine valorile culturale ale traditiei europene cu cele rezultate din dezvoltarea societatii de consum. Ideea proiectului este de a realiza un Panteon al "zeitatilor" care domina lumea contemporana, a felului in care aspiratiile si temerile umanitatii dintotdeauna se manifesta in prezent. Orientarea spre materiale prefabricate si perisabile nu este un compromis, ci, din contra, un mod de a ajunge mai direct la privitor si de a vorbi despre societatea de consum prin chiar materialele care o caracterizeaza.
Doina Mandru
