Cand profesorul E. H. Gombrich publicat in 1950 volumul care i-a adus celebritatea nimeni, nici chiar autorul, nu si-ar fi putut imagina ca aceasta va fi nu doar una dintre cele mai populare, traduse si indragite istorii ale artei, dar si cea mai bine vanduta, ajunsa acum la editia cu numarul XVI (revazuta si adaugita). Tradusa in peste 30 de limbi si vandute in peste sapte milioane de exemplare, “Istoria artei” a devenit surprinzator de repede o lucrare de referinta, pentru multi specialisti de mai tarziu (curatori, restauratori, directori de muzee si galerii, dealeri de arta, eseisti si istorici) fiind chiar acea prima carte de la care a inceput totul. E. H. Gombrich a avut intuitia de a sistematiza si prezenta un volum imens de informatie intr-o maniera accesibila, direct, clara, fara a simplifica si vulgariza, fara a renunta vreo clipa la seriozitate si acribie stiintifica, decupand si explicand ere, curente si mari artisti intr-un curs insotit de ilustratii color, numeroase si de cat mai buna calitate. De fapt, asa cum isi amintesc unii dintre primii cititori ai cartii, inca de la primele editii noua istorie a artei a surprins tocmai prin bogatia si varietatea imaginilor, care o faceau sa se diferentieze usor de titluri mai vechi, valoroase, dar destinate mai curand specialistilor si insotite de clisee adesea neclare.
Pentru unii dintre cititori aceasta a fost si a ramas istoria artei de care aveau nevoie, cea care pornea de la arta preistorica si primitiva si ajungea la prima jumatate a secolului trecut firesc, curgator, pasionant ca intr-un roman bun, la final senzatia fiind aproape cinematografica. Cu intuitia unui prozator (Gombrich stie sa scrie clar, direct si cuprinzator), acribia unui istoric ce isi stapaneste foarte bine sursele si pasiunea unui estet indragostit de artele plastice, indiferent de perioada, epoca si artist, autorul construieste un esafodaj cursiv, neintrerupt si care la final este ordonat, stiintific fara a fi plictisitor, cuprinzator fara a rezuma si a pierde informatie utila. Placerea de a povesti, explica si prezenta, inspiratia de a alege acele imagini si opere reprezentative, coerenta intregului si nu in ultimul rand stilul au demonstrat ca pentru Gombrich lucrarea sa esentiala a fost una care a rezistat peste decenii si ramane un titlu esential pentru oricine vrea sa stie mult sau putin despre metamorfoza si evolutia artei in istoria culturii universale.
E. H. Gombrich, Istoria artei, editura Art, 2021