Scriitorul albanez Ismail Kadare, laureatul Premiului mondial Cino del Duca (1992) si al Premiului International Man Booker (2005), s-a nascut in Gjirokaster, Albania, pe 28 ianuarie 1936. A urmat studiile Facultatii de Istorie si Filologie de la Universitatea din Tirana, si cele ale Institutului de Literatura Maxim Gorki din Moscova.
Debuteaza in literatura la varsta de optsprezece ani cu volumul de poezie “Inspiratii juvenile” (1954), urmat de un altul trei ani mai tarziu, intitulat “Visari”. Ca poet a mai publicat: Secolul meu (1961), Ce gandesc muntii acestia (1964), Motive cu soare (1968) si Timpul (1976). Trecerea la proza o face in anul 1963, publicand romanul “Generalul armatei moarte”, care-i aduce notorietatea internationala.
Ismail Kadare nu a scapat de cenzura. In timpul regimului comunist, a lansat o serie de carti care aduceau critici totalitarismului si doctrinelor socialiste, printre acestea numarandu-se si volumul “Palatul viselor”, care a fost interzisa imediat dupa lansare. Urmatoarele romane si volume de povestiri au fost bine primate atat de public cat si de critica literara, Kadare devenind cel mai cunoscut scriitor albanez.
In perioada 1977-1986 publica succesiv povestiri si nuvele: Stravechea emblema, Podul, Starea de calm si Vremea scrisului, volume de reportaje: Orasul din sud (1967), Linii inepartate (1971), eseul Autobiografia poporului in versurile sale (1980), carti pentru copii: Printesa Arjiro (1958), Muzeul armelor (1978), precum si piesa de teatru Cetatea si otrava (1977). In 1990 primeste azil politic in Franta si locuieste la Paris pana in 2001, cand revine in tara natala. In ultimii zece ani scriitorul albanez a fost nominalizat de patru ori la Premiul Nobel pentru literatura.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
