Sarea si piperul intalnirii saptamanale de la Ministerul Culturii si Cultelor cu ziaristii le-au creat discursul ministrului Adrian Iorgulescu legat de al treilea punct al ordinii de zi, "initierea unei reflectii publice consistente dedicata cazurilor de colaborare intelectuala deliberata cu regimul comunist". Iorgulescu a reiterat ideile discursului de la inceputul lunii septembrie: mai nocivi si mai usor de depistat sunt colaborationistii din cultura, care au semnat tone de maculatura artistica, iar acum o fac pe formatorii de opinie, acestia trebuie nominalizati si sa faca un pas inapoi. De ce trebuiau secretizate dosarele inaltilor prelati? De altfel, am aflat ca aceasta secretizare a fost facuta in 2001, solicitata fiind de inaltii ierarhi, iar Iorgulescu a sugerat o dorinta de colaborare din partea fostei Puteri, a lui Iliescu si Nastase, proaspat instalata atunci, fara a avea insa alte elemente despre subiect. Ciudat i se pare ministrului Iorgulescu si ca, dupa ce au aparut cateva cazuri de prelati delatori, s-a blocat acest proces, CNSAS-ul pretextand ca nu mai are spatiu pentru aceste dosare! Tonul ministrului a devenit din ce in ce mai inalt si mai patetic, pe masura ce-si radicaliza discursul: "Indiferent de piedicile pe care le intampin, sunt consecvent si coerent in aceasta idee. Nu vreau sa se ia capatana nimanui, dar pun o singura intrebare: pana cand sa mai traim in minciuna?! Cat mai zacem in aceasta minciuna, in acest sos murdar, care este compromisul cu trecutul? ... Au impilat o natie intreaga timp de 40 de ani, si-au batut joc de un intreg popor; erau vedete, se bucurau de privilegii, iar acum se considera directori de opinie publica. Acesti fanfaroni sa faca un pas inapoi, ne-au asurzit, ne-au omorat destul! Exista pericolul ca pentru tineri acesti oameni sa redevina modele". Partea proasta este ca, solicitat sa inceapa cu cateva nume, dl Iorgulescu a refuzat categoric sa mentioneze pe cineva, trimitandu-i pe tinerii ziaristi la arhivele Uniunilor de creatie!