Ion Minulescu, poet si prozator roman, reprezentant important al simbolismului romanesc, s-a nascut pe 6 ianuarie 1881 la Bucuresti si a murit pe 11 aprilie 1944.
In anul 1897 Ion Minulescu isi publica primele productii poetice sub pseudonimul (I. M.) Nirvan in revista “Povestea vorbei”, iar in anul 1898 publica in "Foaia pentru toti" sub semnatura I. Minulescu-Nirvan.
1890 poetul pleaca la Paris spre a urma dreptul. Renunta insa curand la studiile juridice, fiind fascinat de viata boema si artistica a Parisului. Minulescu ia cunostinta cu literatura simbolista, citind cu pasiune pe Baudelaire, Nerval, Aloysius Bertand, Lautreamont, Verlaine, Rimbaud, Laforque.
In 1904 Ion Minulescu se intoarce in tara si publica in anul 1905 versuri si fragmente de proza (Din jurnalul unui pribeag) in revista "Viata noua" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscarii simboliste.
In 1920 apare un nou volum de proza al lui Minulescu: Masti de bronz si lampioane de portelan. Un an mai tarziu, Minulescu isi face debutul ca autor dramatic: pe scena Nationalului se joaca piesa Pleaca berzele si comedia intr-un act Lulu Popescu. In 1922 poetul este numit Director General al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor, si detine aceasta functie pana in 1940.
In 1924 apare romanul Rosu, galben si albastru, unul din marile succese literare ale vremii, dupa ce fusese in prealabil publicat in paginile Vietii romanesti. In 1939 apare Ciracul lui Hegesias, iar 6 ani mai tarziu, in 1930, apare volumul Strofe pentru toata lumea. Apare o culegere de nuvele (intre care regasim unele fragmente din Cetiti-le noaptea) sub titlul: Cine-i autorul acestui roman senzational? Se tipareste a doua editie definitiva, cu adaugari, a versurilor "Fundatia pentru literatura si arta".
A.I.
editor artline.ro