In Creanga traiesc credintele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valoreaza cat valoreaza talentul celui care povesteste. Si Ion Creanga a avut asa de mare talent, incat in toate povestile sale oamenii traiesc cu o individualitate si cu o putere de viata extraordinare. (G. Ibraileanu)
Ion Creanga s-a nascut in satul Humulesti, judetul Neamt, la 1 martie 1837 - din spusele autorului - sau 10 iunie 1839 - din documentele satului.
In anul 1846 copilul cu parul balai incepe scoala, avandu-i ca dascali pe preotul Ion Hunulescu si pe invatatorul Vasile a Ilioarei. Cu numele adevarat, Ion Stefanescu, se inscrie din clasa a 5-a in Falticeni la fabrica de popi. In anul 1855 se inscrie la seminarul din Socola, iar patru ani mai tarziu este hirotonisit la biserica Patruzeci de Sfinti din Iasi. Se inscrie la Facultatea de Teologie de aici, iar dupa 5 ani acesta lucreaza ca institutor la scoala primara vasiliana Trei Ierarhi.
Fiind invinuit ca nu are un comportament adecvat statutului sau (mergea la teatru, la pescuit, s-a tuns si traia separat de sotie), Creanga a fost oprit de la lucrarea diaconiei, pana ce va da probe de indreptare. In tot acest timp autorul scoate, impreuna cu alti colegi, carti pentru copiii din clasele primare.
In anul 1875 il intalneste pentru prima data si face cunostiinta cu Mihai Eminescu. Acesta il introduce la Junimea remarcandu-i numaidecat marele talent. Creanga publica in revista Convorbiri literare povestirile Soacra cu trei nurori si Capra cu trei iezi, iar mai tarziu Fata babei si fata mosului, Danila Prepeleac, Ivan Turbinca, Povestea lui Harap - Alb si multe altele. Tot in aceasta revista apare si partea a treia din Amintiri din copilarie. A fost apreciat si admirat de toti membrii Junimii, dar mai ales de catre Titu Maiorescu, cel care l-a ajutat foarte mult.
