Dupa absolvirea Liceului Comercial din Buzau, Ion Baiesu pleaca la munca pe santierul Canalului Dunare-Marea Neagra pentru a-si ajuta familia. Insa, ajunge la Bucuresti cu intentia de a intra la Facultatea de Drept. Greseste sala de examen si este admis la Facultatea de Filosofie. Renunta la filozofie din cauza problemelor financiare si se inscrie la Scoala de Literatura Mihai Eminescu din Bucuresti, pe care o absolva in 1957.
Pentru a se intretine colaboreaza cu poezii la diverse reviste. In 1952 se angajeaza redactor la revista Albina si redactor la revista Scanteia tineretului. La ce din urma revista este promovat mai tarziu la functia de redactor-sef adjunct. A lucrat ca redactor si pentru revistele Amfiteatru, Urzica, Viata Romaneasca.
Editorial debuteaza in 1956, cu volumul de schite umoristice Necazuri si bucurii, folosind pseudonimul Ion Baiesu. Atrage atentia criticii literare cu volumul de povestiri Sufereau impreuna (1965), renuntand la umorul care ii caracterizase creatia de pana atunci, pentru a explora personaje mai complexe. Ca dramaturg s-a evidentiat cu piese precum Presul, care a fost jucata in mai mult de 1000 de spectacole, Tanta si Costel, Desu si Kant, Tristetea vanzatorului de sticle goale, Iertarea, Reclamatie, Dresoarea de fantome, In cautarea sensului pierdut, Fantomiada, Maestrul.
Infiinteaza in 1966 revista Amfiteatru, la care au scris Fanus Neagu, Gabriel Dimisianu, Adrian Paunescu, si altii. Ion Baiesu este si romancier. Primul roman, Balanta, ii apare in 1985, intr-o varianta cenzurata. Versiunea integrala a cartii a aparut abia in 1990, cu o prefata de Eugen Simion. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor in 1968, 1973, 1979. Ion Baiesu a murit la 21 septembrie 1992, in New-Jersey, in Statele Unite ale Americii.
Sursa foto: teatrale.nobody.ro
A.I.
Noiembrie 2016