Ion Anestin si alter ego-ul sau, Ion Ion

In incinta Cabinetului de Desene si Gravuri din cadrul Galeriei de Arta Romaneasca Moderna a Muzeului National de Arta al Romaniei poate fi vizitata, pana la inceputul anului viitor, o interesanta expozitie, de un tip inedit, remarcabila atat prin umorul, de multe ori amar, pe care-l degaja, cat si ca efort de recuperare a personalitatii unui important grafician roman. Este vorba de Ion Valentin Anestin (1900-1963), pictor, sculptor, grafician si scriitor cu activitate pregnanta in epoca interbelica, si de expozitia care-i este dedicata, lui si celui mai popular personaj pe care l-a creat: "Expozitia-dosar Ion Ion un portret de Ion Valentin Anestin". Manifestarea expozitionala de la MNAR este realizata si coordonata de criticul de arta Mariana Vida. Aceasta a apelat la conceptul expozitional de expozitie-dosar, nou aparut in cercetarea si practica muzeala din ultimii ani, prin care sunt reunite in jurul unei opere importante o suita de lucrari revelatoare pentru procesul de elaborare a acesteia: studii si desene pregatitoare, schite de culoare, versiuni. Aici, alaturi de un desen original de mari dimensiuni "portretizandu-l" pe Ion Ion, personajul-cheie creat de Ion Anestin, sunt expuse 40 de reproduceri tipografice dupa desene ale artistului, publicate intre anii 1931 si 1943, in revistele "Cuvantul liber" (1933-1935) si (mai ales) "Vremea" (1931-1943), dintre care o buna parte (dar nu toate) ilustreaza "epopeea" acestui erou inedit. Nascut la Craiova, intr-o familie cu multiple preocupari culturale (bunicul, Ion Anestin prieten cu I.L. Caragiale, a fost un reputat actor , unchiul, Victor Anestin astronom si pionier al SF-ului romanesc; fiul graficianului, Ion (Nuni) Anestin, a dus mai departe traditia, fiind cunoscut ca actor si caricaturist), Ion Valentin Anestin a imbratisat, dupa incheierea studiilor, activitatea plastica si publicistica, colaborand la majoritatea periodicelor de stanga ale vremii. Influenta decisiva a fost cea a caricaturii franceze din secolul XIX, renumita pentru caracterul ei satiric si pentru "demascarea" racilelor sociale intr-un mod grotesc (Daumier si nu numai). Lucrul se vede si in desenele expuse acum, atat in cele avandu-l ca personaj pe Ion Ion, cat si in sarje de un umor crud la adresa oamenilor politici sau a contrastului dintre cele doua lumi, a celor care nu au ce manca sau imbraca si a altora care se uita la ei cu monoclul ca la niste exponate ciudate. A fost si modalitatea de creare a trasaturilor personajului Ion Ion, eroul celor mai multe dintre desenele satirice ale lui Anestin din perioada aceea: tipul uman autohton, neaos, este costumat dupa moda vremii, cu joben, camasa cu plastron si umbrela, dar se afla fara pantaloni si in picioarele goale! Asa cum spune si Mariana Vida, acest raisonneur trist si sarcastic este o ipostaza a autorului insusi, prin care acesta devine o portavoce a gravelor probleme sociale si politice de dinaintea inceperii razboiului. Astfel, prin cugetarile "parlitului" Ion Ion, cititorul lua act atat de traiul de pe o zi pe alta al cetateanului simplu, cat si de dezinteresul celor aflati la putere fata de soarta acestuia. Personalitatile celebre ale vremii sunt sarjate, tratate intr-un mod excesiv, cateodata grotesc, cu tuse expresioniste, dupa cum remarca exact Mariana Vida (exemple: N. Iorga, Gh. Tatarascu, Titulescu, Mussolini). Un portret putin cunoscut al lui Lucian Blaga, in cheie senina, imbogateste iconografia poetului si filozofului. De multe ori, desenele lui Anestin ies insa din sfera stricta a caricaturii si a umorului, fie el si negru, surprinzand pur si simplu, din punct de vedere grafic, momente de viata, incarcate de tragism sau de lirism. Sicriul unui copil mort chiar de Craciun, o pereche de indragostiti pe strada, un cal costeliv, o pisica misterioasa sunt redate precis, intr-un desen de o maniera moderna si originala. Sa redam una din "cugetarile" lui Ion Ion, in anul 1943, cand razboiul mondial facea ravagii: "Daca savantii ar gasi si mijloace de prelungire a vietii, asa cum pana acum au gasit de scurtare a ei, chiar ca ar fi mare lucru!..."! Un articol de Doinel Tronaru