Prozatorul roman Ioan Bassarabescu s-a nascut la Giurgiu pe 17 decembrie 1870, ca fiu al Elisabetei (nascuta Starostescu) si al lui Alexandru Bassarabescu. Autorul a urmat clasele primare la Bucuresti, oras in care se stabileste cu familia in 1877. Devine elev al Liceului “Sf. Sava” din capitala in 1884, iar din 1891 student al Facultatii de Litere si Filosofie.
Ioan Bassarabescu isi incepe din 1896 cariera de professor ocupand catedra de geografie la Liceul „Unirea" din Focsani. Pana la pensionare a mai functionat si la alte scoli din Bucuresti, Ploiesti si Focsani, unde a predat in afara de geografie si istoria, romana si franceza. Primele manifestari literare au avut loc in perioada liceului, cand Bassarabescu a scris nuvele pentru revistele „Armonia” si „Studentul roman”.
Incurajat de profesorul Simion Mandrescu, autorul publica pe 1 noiembrie 1888 in revista “Mugurul” nuvela „Nostalgie”. Colaboreaza la mai multe periodice ale vremii, la “Romania literara", „Revista poporului", unde a fost redactor, „Generatia noua", „Adevarul" si „Romanul", in paginile carora se semneaza cu mai multe pseudonime: Arab, Ion Arab, Barion, I.A. Barion si Bion.
In 1893 intra in comitetul de redactie al periodicului „Romanul literar", dar fiind remarcat de B.P. Hasdeu se apropie de „Revista noua". Autor a mai multe schite si nuvele, Bassarabescu este distins cu numerose premii literare, printre care se numara premiul „I. Al. Bratescu-Voinesti" (1926), si Premiul National pentru proza (1930).
Din opera scriitorului: Nuvele (1903), Vulturii (1907), Norocul (1907), Ovidiu Sicana, farsa intr-un act si trei tablouri (1908), Noi si vechi (1909), Un dor implinit (1919), Un om in toata firea (1927). Ioan Bassarabescu s-a stins din viata pe 27 martie 1952 la Bucuresti.
A.I.
editor artline.ro
