Ei bine, vecina mea avea in mana o carte minunata, si o felicitam in gand pentru alegerea facuta. Insa, ca toate sa fie croite dupa Legile lui Murphy, tanara avea si un iPod cu casti, in care – pentru ca eram aproape, auzeam perfect – vuiau, cu basi violenti, care-ti faceau pielea ca de gaina, hiturile lui Morandi. M-am topit pe scaun, dezamagita, intrebandu-ma de ce oare trebuia bietul Márquez sa indure o asemenea asezonare kitsch cu o gramada de sintetizatoare si triluri idioate. si mi s-a reconfirmat teoria (proprie!) ca literatura (cea buna, cel putin) nu se citeste cu muzica pe fundal. Sunt doua muzici care se bruiaza reciproc, si se concureaza nefericit. Poate exista cateva exceptii, ca peste tot; fiecare le stie pe ale sale.
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
