'INTOARCEREA PERENA' poate fi considerata o continuare a cartii 'Intoarcerea fratelui risipitor' (2014), din care si preia nuvela omonima. in volum mai gasim o serie de proze fictionale, dar si cateva eseuri (proza nefictionala) de factura antropologica. (Avem deci similitudinisi cu cealalta carte de succes a autorului, 'DonQuijotisme AntropoLexice',reeditata in 2017.)
Cartea de fata constituie totodata si "vehicolul"prin care autorul incearca sa consacre, prin cele doua proze de intindere din cuprins, o formula scriitoriceasca originala (si deci experimentala) pe care o propunea initial cu'intoarcerea fratelui risipitor'. ("Reinterpretare semi-fictionala derulata prin alternare de monologuri interioare", i-am spune daca ar fi sa acceptam riscul definirii concentrate. Speculare filosofica; amprentas tiintifica; motiv bipolar; sublimare prin reducerea lexicului; usoara arhaizare a limbajului;… – filologii le vor spune mai bine.)
Daca in proza 'intoarcerea fratelui risipitor' devenim partasi la gandurile intretesute ale personajelor tinere din cunoscuta parabola biblica – traind cu intensitate o drama aparent domestica –, in 'Ultimele zile'(proza de data recenta) avem sansa de a ne imagina ca citim direct din jurnalele intime tinute de Giordano Bruno si de Galileo Galilei in chiar zilele cand au fost condamnati de Inchizitie pentru erezia de a sustine ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui – si devenimastfel martori, implicati cu mintea si cu inima, la o drama filosofica derulatain poate cea mai semnificativa cotitura a istoriei cunoasterii.
Mircea Badut - Intoarcerea perena, editura EuroPress, 2018