De aici, seductia cinematografului sau. Volver se deschide cu o secventa jubilatoare, cum de mult nu am mai vazut. Intr-un cimitir, femeile spala marmora monumentelor in ritm de musical, cu o voie buna pe care vantul, mereu la el acasa in acea regiune, nu o poate speria. De fapt, nimic nu le poate clinti pe eroinele filmului, mame, fiice, surori, vecine, nu degeaba protagonista, Penelope Cruz, in ciuda fizicului ei fragil, are, aici, aerul vajnic al Ciociarei Sophiei Loren. Trebuie sa ascunda o crima, si inca bine de tot, sa i se piarda urma, sa-si apere fiica, dar asta nu o impiedica sa cante, ca nimeni alta, nostalgicul tango Volver. Exista, intotdeauna, o cale de intoarcere la viata. Chiar si mortii o stiu si, din clipa in care defuncta mama a eroinei (alta minunata actrita a familiei Almodovar, Carmen Maura) apare, pitita sub un pat, sa nu-i ia prea repede pe ai sai, filmul o integreaza in poveste ca pe orice fiinta intoarsa dintr-o calatorie. Mai incurca ea putin treburile, dar mana de ajutor face minuni. Abia dupa ce si-a implinit rostul intoarcerii pleaca, de data aceasta ca intr-o reverie, pe un culoar fara capat. Viata ramane un vis.
Magda MIHAILESCU
