Citeste mai mult despre Claudiu Bleont
Reporter Artline - Ai debutat in 1983 la Teatrul din Petrosani cu spectacolul "Un barbat si mai multe femei", a carui regie ai si semnat-o.
Claudiu Bleont - N-am semnat-o, am fost impreuna, Magda Catone si cu mine.
Reporter Artline - Iti mai amintesti ?
Claudiu Bleont - Da ! Deci in primul rand, cand am ajuns in Petrosani - eu am ales Petrosani pentru ca am fost penultimul la absolvire, deci nu puteam sa aleg decat Resita sau Petrosani. Si am ales Petrosani pentru ca eram casatorit cu Irina Taplaga, fata lui Stefan Tapalaga si a Sandei Manu. Si deasupra lor locuia primarul de Petrosani Si am zis ca poate reusim o legatura, poate ma mai lasa prin Bucuresti, poate imi da drumul de tot. Numai ca in momentul in care am ajuns acolo ei tocmai pierdusera o alta promotie si generatie de actori, printre care si Serban Ionescu, Florin Fatulescu, regizorul, Avram Birau, si multi alti actori importanti, care au plecat. Si atunci a zis " Pe astia doi, pe Magda Catone si pe Claudiu Bleont, nu-i mai las sa plece din Petrosani. Si au invitat-o pe Sanda Manu sa stea sa faca regie acolo. Si a venit si a spus, dragule, oi fi tu chiar ginerele meu, dar eu nu pot sa stau cu voi in Petrosani ca sa montez o piesa in doua personaje care se poate in Bucuresti. Sunt si profesoara, sunt si regizoare la National, n-are rost. Si ne-am intors in Petrosani crezand ca o putem face sub regia directorului care era atunci in Petrosani.
Noi venind insa din scoala, Nicolae Gherghe avand experienta unui actor si director in Petrosani, nu prea ne imbucam. Ce ne cerea el noi nu intelegeam, ce faceam noi nu intelegea el. Si din situatia asta de forta majora am zis "Hai Magda sa ne chinuim s-o facem noi doi. Au fost tensiuni mari si intre noi, pentru ca noi nu ne vedeam din afara. Si fiecare dintre noi regiza din punctul lui de vedere, si fiecare dintre noi nu vroia sa se lase, pentru ca daca eu ma las pe ce zici tu nu e conform cu ceea ce zic eu ca ar trebui sa faci tu. A fost o chestie care ne-a pilit asperitatile si ne-a armonizat unul cu celalalt si a ajuns sa fie, iata, un spectacol pe care il jucam de 25 de ani.
Am avut chiar si anul asta spectacole cu el, o sa mai avem spectacole cu el, chiar saptamana viitoare mergem la Slatina, si e unul dintre cele mai longevive spectacole din Romania. Intamplare. Pentru ca tin minte momentul cand am descins in Petrosani pentru prima data, cu Magda ea era angajata de un an aici, dar nu daduse pe acolo, pentru ca ea avea colaborari cu Teatrul de Comedie, in niste spectacole extraordinare, in "Concurs de frumusete in regia lui Alexandru Tocilescu si multe altele. Eu aveam colaborari aici, la National, in "Zbor deasupra cuibului de cuci, "Fata din Andros". Eram intr-un fel indragostiti de Bucuresti, eram printre marii actori si ne simteam si noi bine aici, nu vroiam sa lasam aici caldutul. Caldutul era greu, pentru ca trebuia sa faci fata, dar era bine, erai in oras, erai acasa, eram fiecare cu partenerii, cu sotia, cu sotul.
Si cand am ajuns in Petrosani, dimineata la sase, am iesit din Livezeni, dupa nu mai stiu cate tuneluri, si treceau asa stalpii luminati, frig, era prin noiembrie, si am avut asa imaginea in capul meu a unei colivii in care e o pasare inchisa. M-au busit lacrimile. Aveam senzatia ca sunt intr-o situatie fara iesire, ca suntem condamnati sa facem chestia asta. Am pornit cu greu in frig. Am locuit la niste prieteni, care ne-au gazduit pe toata durata sederii. La mine a fost cea mai lunga, a durat sapte ani, pana in 90. Si in perioada aia, cu cartele, ia zaharul, ia uleiul pe cartela, cu painea, cu oul, cu carnea si asa mai departe. Insa acea perioada s-a transformat prin turneele pe care le-am facut cu "Un barbat si mai multe femei", "Anonimul venetian", "Intr-un parc pe o banca" niste experiente de care m-am bucurat enorm, ne-au dus in niste locuri.
Am jucat in cinematografe, am jucat in comune, am jucat la soldati, am jucat la copii. Am avut un spectacol cu "Un barbat si mai multe femei" de Ziua Minerului, la Petrila, si noi am crezut ca o sa ii avem pe adulti in sala. Numai ca adultii s-au dus la chef si ne-au trimis copiii din Petrila. Si n-au fost copii de 14-18 ani, au fost de sase pana la 12 ani. Si noi aveam un text care povestea o relatie intre un sot si o sotie, un rus care vrea sa-si ia masina si sa ia adeverinta de la un spital de nebuni ca nu e nebun. Ei, spune-le chestia asta, textul asta, unor copii de opt si zece ani. Si jucam si in acelasi timp vedeam ca nu suntem observati. Aia radeau, trageau de scaune, se alergau intre ei. Am inceput sa vorbim mai tare, am inceput sa vorbim ca in desenele animate, s-au scurtat scenele. Deodata s-a facut liniste si am vazut ca am captat atentia. Si a durat spectacolul, de unde in mod normal apropo de observator, cel care observa trebuia sa dureze pentru ei o ora jumate, acuma a durat ceva la 20 de minute. Adica totul a fost foarte rapid. A iesit desen animat, teatru de papusi.
Sigur ca aceste experiente puteau crea frustrare. Noi in momentul ala am jucat pentru ca aveam norma. Si noi cat am stat la Petrosani, cand jucam, primeam salariu. Cand nu eram in Petrosani, dar munca de actor ne-o facusem, noi nu eram platiti. Pentru ca ei au zis ca trebuie sa fim pontati. Dar meseria de actor nu e pontabila, nu trebuie sa stau de la noua la sase zilnic ca pe chestia asta sa-mi iau salariul. Cate spectacole trebuie sa fac ? Zece pe luna ? Pai uite, am facut un turneu si am mers. Da, dar luna urmatoare n-ati venit. Da, dar mi-am facut spectacolele pentru doua luni. Nu-i nimic, noi va dam salariul doar pe o luna. Si au fost tot felul de frictiuni care faceau sa te frustreze, sa te incranceneze, sa devii vehement sau acuzator, agresiv si in acelasi timp inutil. Si atunci se producea o cadere in tine si o incercare de a gasi avantaje si in situatia asta de a vedea totusi cum e de negociat. Asta e situatia, hai sa vedem cum interactionam cu ea, cum sa ne armonizam cu ea, cum putem scoate ceva echilibrat, placut.
Dupa toate drumurile si frigul pe care l-am facut in vremea aia au fost niste lucruri care au lasat amprente destul de dureroase. Insa am reusit amandoi sa le transformam in ceva delicat, ne-au facut sa devenim mai flexibili si mai fluizi. Acesta a fost un lucru foarte bun si in acelasi timp obsevam ca in paralel crestea importanta de sine si vedeam ca noua respectul asta nu ni se dadea inapoi. Si undeva aparea intr-un trecut continuu care zace in mine sa vorbesc despre mine, dar cred ca este similar oricui experienta copilului, in sensul de experienta spirituala pe care o face copilul. Daca eu caut sa dau o pondere grea, adanca, vizavi de termenul copil, care pare banal, este sensul de cel care se aventureaza fara sa aiba teama ca pierde, fara sa se gandeasca la consecinte, doar exploreaza. Amprenta care mi s-a depus in anii aia a ramas.
Au fost perioade in care ma intorceam la Teatrul National, sa joc in spectacolele la care eram colaborator, si jucam pe 75 de lei spectacolul, 13 lei repetitia. Erau momente cand ma intorceam si mi se parea paradoxal ca vin dintr-un mediu unde erau omaeni simpli, prin sate, prin comune, pe unde am jucat. Interactionam cu ei, marturisindu-le spectacolul, stateam pe la ei prin gazda, mancam cu ei, beam cu ei, si vedeam ca se produce ceva foarte viu, o emotie vie. Si cumva vin foarte bogat si foarte vibrat inapoi in Bucuresti. Paradoxul era ca veneam intr-un mediu care mi se parea greoi, cu morga, inutil, snob si nu mai intelegeam. Lucrurile astea au crescut la un moment dat, pentru ca am stat si eu sa ma gandesc intre a alege importanta de sine sau a pastra experienta spirituala a copilului. Au fost si colegi care m-au intrebat " La cate lucruri ai facut si cum le-ai facut, nu crezi ca ar trebui sa porti valoarea asta mereu cu tine ? Ca si cum ai spune, domne, eu sunt important, vedeti ca eu sunt ala care am facut aia, eu sunt ala care am facut si aia, eu sunt ala care stiu niste lucruri, eu sunt tipul profund care s-a avantat in niste roluri. In timp ce celalalt spune "Dar parca nici asta nu conteaza. Si daca o luam razna acuma ce se intampla ? " Daca exploram asa si sunt lucrurile astfel, poate mi se intampla ceva. Au fost momente in care aceasta tensiune, schizoida intr-un fel, pentru ca incerci sa tii doua maluri. Esti cu picioarele de un mal si te tii de alt mal, ai vrea sa fii si important dar parca in acelasi timp te simti si viu, si te intrebi "Ce rost are ?" Aceste tensiuni riscau de multe ori sa ma franga in doua. In timp am decis ca vreau sa merg spre lucrul asta si este ceea ce m-a determinat sa explorez : sa ma bat cu Savarina si ea mi-a facut onoarea la sfarsit sa-mi spuna "Fratele meu, te-am vazut ca nu esti un tip cu fite, ca daca erai un tip cu fite un pumn tot iti dadeam. La mine efectiv a fost bucuria de a ma juca. Eram ingrozitor de stresat. Ce o sa zica publicul, dupa ce am jucat Torquato Tasso, Macbeth, Mecbeth, am avut sansa sa joc amandoua varianta tragica, profunda, a lui Shakespeare si varianta parodica a lui Ionescu. O groaza, sute de roluri in care mama, mama ce actor, te duci acuma si faci box la "Stele Verzi", esti sifilitic la cap, n-ai masura, esti chiar atat de inconstient, esti lipsit de respect. Esti o maimuta, atunci doar ai parut, au fost un accident in existenta ta. Si real in timp mi-am dat seama ca nu, eu am facut lucrurile alea, m-am implicat total, dar eu nu sunt ele, cum eu nu am fost nici ala din chestia aia cu Savarina. Sunt un om care exploreaza, care cauta. Am stat in momentul ala si ma gandeam "Mama, o sa zica aia ca te-ai dus acolo pentru bani. Da. Am primit mai multi bani in emisiunea aia mai mult decat am castigat in enorm de multe roluri pe care le-am facut. Si le-am facut fara sa discut valoarea lor pentru ca eu le observam vorbim din punctul meu de vedere, lasam libertatea observatorului, nu. Poate ca altii au alta parere, dar le-am facut cu toata implicarea mea si le-am trait, m-am bagat in ele pana la capat. Aici am fost platit foarte bine si intr-un fel riscam sa-mi pierd imaginea. O sa se spuna "Asta s-a prostit. Acum la maturitate, cand trebuie sa joace rolurile alea mari, uite ce face. Se bate cu Savarina, se duce sa mulga vaca, sa are, deci banii l-au innebunit.. Nu. Am profitat de abni si in acelasi timp pot spune ca am facut experiente pe care eu altfel in viata mea nu le-as fi facut.
Daca m-as izola intr-un termen al importantei de sine, al lucrurilor pe care le-am facut pana acum, care imi confera dreptul de a ma imbraca intr-un anume fel, de a merge intr-un anume fel, de a trat o anumita generatie care vine dupa noi de sus : "Ba, voi stiti cati ani de teatru am eu in spate ? Stiti cate roluri am facut ? "m-ar face sa fiu in acelasi timp si foarte sarac. Cand spun "Sunt Claudiu pentru toti si nu domnul Claudiu sau domnul Bleont, este intr-un fel a sublinia pentru mine, daca ceilalti o observa, bine, daca nu, nu, ca suntem egali in fata mortii, suntem absolut egali. Nu avem decat experiente care sunt cuantificabile personal si individual. Eu pentru tine in mod real nu trebuie sa insemn nimic. Sunt un om, un muritor. Cum zicea Noica, fa exercitiul sa te uiti dimineata in oglinda si sa nu-ti vezi trasaturile, sa vezi un craniu.
Ce ne imbogateste ? Experienta. Ce ne face bogati ? Aventura pe care am parcurs-o, drumul pe care il port in mine si care e nemarturisibil. Si atunci undeva trebuie sa spui domne, sunt bogat in mine. Ma asez in zazen sau tac. Sau cum zicea parintele Nectarie de la Manastirea de la Putna "Ma asez, tac si ma uit la brazi. Si sunt viu. Ce poate fi mai frumos decat asta ? Si atunci in timp am stiut precis lucrul asta si de asta am continuat si voi continua sa fiu deschis spre intalniri de orice fel. Deci baza mea a fost asa. S-a petrecut acest lucru in perioada in care am fost la Petrosani, in cei sapte ani. Si pe urma am facut o bucla prin importanta si incet-incet incep sa ma desprind de atasamentul pentru ce am facut, cine sunt, ce importanta am si asa mai departe.
Vreau sa fac, cu o alta perspectiva a maturitatii, sa degust atitudinea de a fi copil. Mai e un lucru. Cand esti copil, inocenta iti este data, este a situatiei. Nu ai atatea informatii in cap, personalitatea nu s-a dezvoltat, nu stii ca insemni atat de mult, nu stii ca poti obtine profit sau ce fel de profit din cauza ca tu poti sa faci ceva sau faci ceva intr-un fel, sau poti sa manipulezi si asa mai departe. Inocenta ta este reala. Insa maturitatea iti ofera sansa sa devii inocent in mod constient. Constient sa traiesti realitatea ca nu ai nimic, nu posezi nimic, ca vei pierde tot, ca esti aici si acum doar ca sa ai ochii mirati si diafragma palpitand de emotia "Aoleu, ce mi se intampla. Cand esti mic ti se intampla, dar nu stii si nu observi foarte tare chestia asta.
Cand parcurgi un drum si viata te ajuta prin frecusuri, prin tensiuni, prin frustrarile, refuzurile, usile pe care ti le inchide, te face sa te tensionezi ca sa incepi sa observi lucrul asta. Si atunci ai bucuria sa devii pana vei da in mintea copiiilor de tot, care e supremul cadou care iti este facut, uiti si cine esti si uiti si ce e in jur pana atunci macar sa poti trai constient starea de mirare, starea de emotie, starea de a te duce inspre. Si cred ca daca ai exchange si mergi in Armani tot timpul, te imbraci si te tunzi si ai suvite, si tot timpul cand te duci esti perfect. Mama ce imagine, e cel mai bine imbracat, e look-ul lui, e imaginea lui, undeva nu trebuie uitat ca la baza suntem ... E dimensiunea care merge paralel cu noi.
Noi suntem in momentul prezent suma trecutului nostru si proiectia viitoare. Deci in acelasi timp eu il port si pe Bleont de doi ani, de trei ani, de cinci ani, de sase ani cu mine aici. Dar trebuie sa-i fac loc sa existe, pentru ca el ma poarta pe mine in spinare, nu eu pe el. Eu stau pe ala mic. Apropo de Isus care spune : cel mai mare dintre voi e acela care arata ca si cel mai mic. Fii cel mai mic aici ca sa fii cel mai mare dincolo. Dincolo unde e ? In imparatia lui Dumnezeu. Si imparatia unde e, poate o fi dupa aia ? Nu, este aici, este sufletul tau. Nu poti sa-ti traiesti niste experiente reale daca tu esti "mare", daca tu nu poti sa spui decat ca trebuie sa mergi doar la cel mai tare hotel din lume, daca eu pe zi trebuie sa sparg cinci mii de parai sau de euro, daca eu nu trebuie sa ma vad decat cu presedinti de stat. De asta este o saracie. Cate pierzi ca nu poti sa faci. Pentru ca depinzi de ce zic aia, de ce s-a spus la CNN despre tine. Nu mai poti sa-ti permiti sa spui "Da, mulg o vaca" sau "Stau cu o nuia si dau la peste, nu cu un Shakespeare si cu ultima lanseta. Si nici nu conteaza daca prind peste. Stau. Cum era bancul ala. Vine unul si il vede pe altul ca sta cu o nuia si pescuieste la balta. Ce faci ba nesimtitule, se vede pe fata ta ca ai fata de betiv, ti-ai ratat viata, esti un terminat. Tu acuma daca prinzi un peste, nu te duce sa-l mananci ca boul, te duci si-l vinzi. Cu banii aia iti iei o undita mai buna si vii a doua zi cu doua undite. Dar tu daca prinzi peste te duci si-l bei. Nu-l bei, te duci si iti cumperi cu aia doi-trei pesti o lanseta si poate o plasa. In momentul ala scoti mai mult. Nu te duci imediat sa-i bei ca boul, sa-i dai pe femei si sa fumezi ca tampitul, sa stai sub un copac si sa astepti sa-ti pice, ca nu pica nimic. Trebuie sa-ti manageriezi viata, sa ai un target, sa faci un management al situatiei. Te duci cu banii astia, iti iei o barcuta cu motoras, si prinzi mai mult, poate 40 de kile. Nu le mananci ca boul, le vinzi si te tot extinzi, pana ai o flota. Si devii mogul mare, si stai, si iti cresc valorile, si iti faci o banca. Pe urma, tu, pentru ca ai facut toate astea si ai stiut ce inseamna sa manageriezi viata, esti puternic, ai si harem, ai toate bauturile bune din lume, nu-ti mai trebuie nimic, vii aici pe balta, iti iei o nuia si dai la peste. La care asta ii zice : "Si tu ce crezi ca fac eu acum ?" . Cam asa e. Undeva lucrurile astea merg. Intr-un fel nu poti sa spui in adancul fiecaruia ce e. Si aceea e sfera in care tu esti imparat. Eu sunt imparat in universul meu interior. Mi se poate spune ca m-am prostit sau fac nu stiu ce. Este perspectiva celuilalt. Nu o pot nega pentru ca unii nu au curajul sa faca lucrul asta. Pai cum, daca eu imi pierd, daca nu imi pun silicoane o sa zica lumea ca nu mai sunt femeie. Esti femeie, draga. Care e adancimea dimensiunii de a fi femeie ? Sigur, poate ca avand silicoane poti sa mai faci cinci joburi, sase joburi, o sa-ti dublezi banii, poti sa-ti iei si o banca si nu stiu ce. Dar pe urma nu te intorci fara silicoane si cu tatele pana la buric si dai si tu la peste, pe balta ?
Octombrie 2005
