Romanul "Lizoanca la 11 ani”, de Doina Rusti, care va fi ecranizat de regizorul Radu Jude, a castigat premiul pentru literatura "Ion Creanga" al Academiei Romane.
"Lizoanca este o fetita care se prostitueaza de la varsta de 9 ani. Povestea ei se desfasoara ca si cea a fetitei reale, insa in romanul meu apar alte 13 povestiri, un fel de sertare infipte in subterana lumii. Iar rotitele acestei istorii sunt propulsate de o serie de erori. De exemplu, un personaj gaseste un banal monogram crestin (de la Sit tibi terra levis), al carui inteles nu-l cunoaste si nici nu incearca sa-l afle, si traieste toata viata convins ca acel mesaj il protejeaza. In numele acestei credinte comite violuri, incalca reguli, isi consuma cu seninatate toate placerile la care ii permite educatia sa viseze. In acest carusel al neintelegerilor se deruleaza nu doar drama unui copil, ci si drama unei colectivitati care si-a pierdut coeziunea culturala"
Doina Rusti
Cum a scris romanul "Lizoanca la 11 ani"
"Am deschis ziarul si-am citit o fraza care mi-a facut gaura in creier: o prostituata in varsta de 11 ani a umplut un sat intreg de sifilis. Bineinteles, stiu foarte bine ca in jurul meu exista prostitutie infantila, copii mutilati, agresati, ucisi, impinsi sa supravietuiasca in genunchi, de cum vad ochiul soarelui. Dar in titlul acesta de ziar mai era ceva: o falosenie gretoasa a vanatorului de rating. Povestea mergea in mod pervers pe amanunte de genul ca fetita se prostitueaza inca de pe cand avea 9 ani sau ca printre clientii ei se numara chiar si barbati de 80 de ani. Desi stirea a fost apoi preluata in aproape toate cotidienele importante, era evident ca nimeni nu se obosise sa investigheze sau macar sa verifice informatia. Si tocmai aceasta indiferenta naucitoare m-a determinat sa scriu un roman"
"Forsatus-ul" (satul) mioritic contemporan se regaseste in stirile si reportajele realizate de jurnalisti?
Doina Rusti: Mi se pare impropriu spus, avand in vedere ca in actualul moment istoric nu se prea mai poate vorbi despre specificitate romaneasca. Cred ca obiectivul individual al ziaristului este atat de departe de mesajul stirii, incat s-ar putea vorbi mult pe tema asta.
Am observat ca sunteti indignata. Credeti ca jurnalistii trateaza cu superficialitate cazurile sociale?
Doina Rusti: Absolut. Asta voiam sa spun mai inainte: cam toti oamenii care vin sa studieze jurnalismul au idealuri sociale. Pe parcursul facultatii, cam de prin anul al II-lea, am observat eu, incep sa munceasca in presa. Din acel moment se intampla ceva imposibil de controlat prin actualul tip de educatie: pur si simplu dispar toate idealurile frumoase.
Cat despre Lizoanca - iti dai seama ca n-am avut un scop: m-a indignat stirea scrisa cu atata brutalitate, prin care un copil de 11 ani era socotit responsabil pentru toate cazurile de sifilis. Indignarea mea era indreptata spe jurnalisti, spre limbajul lor, si mai cu seama spre faptul ca stirea era formulata cam la fel in toate ziarele. Insa, cand m-am apucat de scris, am intrat in povestea Lizoancai si am uitat de ziaristi.
Este un roman despre "fata nevazuta a familiei" de la sat?
Doina Rusti: O, nu! Fata aceasta - a lipsei de responsabilitati - este foarte vizibila...
Despre suferinta unui copil?
Doina Rusti: Nu stiu daca am reusit sa ating acest aspect. Dar am incercat sa scriu despre radacinile acestei lejeritati care s-a instalat in relatiile familiale.
In povestea mea este vorba despre Satul Nou, un loc fundat la sfarsitul razboiului, in care un om gaseste un monogram crestin, a carui semnificatie ii este necunoscuta. El crede ca este un mesaj divin si in numelel lui isi creeaza o morala lejera. De la "neglijentele" lui incep sa apara compromisurile, apoi legaturile incestuoase, izbucnesc treptat complexele orfanilor si, treptat, treptat, se naste lumea Lizoancai. Iar acel barbat care intemeiase satul si care inca mai pastra monogramul de la o nevinovata inscriptie (sit tibi terra levis) este ruda de sange cu Lizoanca, desi nici el şi nici ea nu stiu acest lucru.
Romanul are mai multe povesti?
Doina Rusti: Da, are 13 povestiri care adancesc firul epic, legand incetul cu incetul povestea Lizoancai de alte straturi ale timpului.
Satul Nou este in judetul Giurgiu?
Doina Rusti: Satul in care mi-am facut documentarea este in judetul Giurgiu, insa Satul Nou din roman este un loc fictional si atat. Bineinteles, exista o geografie epica, legata de Giurgiu: pomenesc de Bolintin, Mihailesti, spun ca Satul Nou este la 25 de km de Bucuresti etc.
Satul meu este unul normal, in care fiecare face ce-l taie capul, inclusiv isi vinde copiii. Dar parintii Lizoancai sunt oameni care muncesc, au o casa, au ceva stare materiala si isi bat regulat copilul.
Tatal Lizoancai este "muncitor taran"?
Doina Rusti: Tatal Lizoancai munceste cu ziua prin constructii. Mama e casnica si mai vinde cate ceva pe la piata din Mihailesti
Nu se mai poate vorbi despre tarani, in sensul de dinainte de revolutie. Oamenii care traiesc la sate nu muncesc pamantul, pentru ca acesta treaba este costisitoare. In general, traiesc din alocatiile copiilor si muncesc cu ziua. Putem vorbi desprre tarani-zilieri.
Si asa cunoscutul cumul de roluri al barbatului din familia traditionala este supus unei modificari de substanta.
Doina Rusti: Barbatul din societatea noastra, in proportie destul de mare, este un om complexat si revoltat. De aici vin, in buna masura, violenta si rolurile pe care si le aroga.
Cel care "gaseste un monogram crestin, a carui semnificatie ii este necunoscuta. El crede ca este un mesaj divin si in numele lui isi creeaza o morala lejera" este intemeietorul satului - eroul eponim?
Doina Rusti: Este un nestiut intemeitor al satului, iar in cadrul romanului are un rol secundar. Insa aproape fiecare personaj, dintre cele principale, are la un moment dat o oarecare relatie cu el.
Citind romanul, descoperim o lume fantastica a Lizoancai?
Doina Rusti: Nu. Acesta este un roman realist, diferit de celelalte scrieri ale mele.
Scriitoarea este specialista in teoria simbolurilor si profesor universitar la o facultate de arta cinematografica din Capitala.
Doina Rusti a castigat si Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) pentru proza, cu romanul "Fantoma din moara", aparut la Polirom.
Foto: Doina Rusti
Sursa foto: pagina personala de pe Facebook a scriitoarei
Daniel Todoran-Rares
editor artline.ro
27 decembrie 2011
