Un volum cu povestiri si eseuri pentru cei care s-au delectat cu Rastignirea trandafirie si vor sa descopere un Henry Miller altfelA decis abia spre treizeci de ani sa se dedice cu totul scrisului, alegand sa isi petreaca urmatorul deceniu la Paris. Pana atunci Henry Valentine Miller lucrase alaturi de tatal sau in atelierul de croitorie, acceptase si suportase diverse slujbe prost platite, facuse uneori foamea in modul cel mai real si nu ca vreun ideal boem, romantic, descoperise el insusi mizeria, promiscuitatea, violenta dar si prietenia sau generozitatea din mediile sarace, departe de stralucirea orbitoare a reclamelor.
A fost prietenul lui Lawrence Durrell. A fost iubitul lui Anais Nin, care s-a dovedit marea dragoste, un important sprijin si o prietena sincera, generoasa. A reusit sa publice si sa provoace, sa starneasca intense controverse si scandaluri, sa irite gusturile mai conservatoare si sa isi atraga admiratia cititorilor si unor autori de prima mana, a stiut sa imbine realismul, umorul, erotismul, sinceritatea, socul si bucuria de a scrie si de a fi, mai presus de toate, tu insuti. Cel care se prezenta ca fiind in tinerete un viitor rival al lui Dostoievski - sau cel putin asa isi dorise - nu a ezitat sa impinga lucrurile literar si uman mai departe decat ar fi fost gata sa accepte potentialul lector obisnuit, fara sa se teama, amuzandu-se in fata reprosurilor si stiind mereu ca a scris si a publicat ceea ce isi dorea.
"Intelepciunea inimii" este in acelasi timp un Miller in fireasca succesiune cu romanele sale si in egala masura radical diferit. Aici, in povestirile si eseurile reunite intre coperti, este un Miller direct, fara reticente, fara retineri, fara manierisme, insa in acelasi timp cu un surprinzator simt critic, prezentand adevarurile sale dincolo de teama sau timiditate.
Henry Miller, Intelepciunea inimii, editura Polirom, 2019
