Cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban: Shakespeare şi Caragiale la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia
Atelierul s-a transformat, graţie personalităţii lui Andrei Şerban şi cunoştinţelor sale vaste despre profesiunea teatrală şi nu numai, într-o insulă de spiritualitate senină, în vacarmul de vulgaritate din jur. Iar asta este de nepreţuit.” (Alice Georgescu, critic, selecţioner Festivalul Naţional de Teatru)
New York, 26 iulie 2012: Cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban s-a încheiat sâmbătă, 21 iulie, la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia.
Andrei Serban - credit foto Daniela Dima
“În cei şase ani de existenţă, Academia Itinerantă Andrei Şerban a reunit în jurul ei peste 300 de artişti din teatru (actori, regizori, scenarişti, jurnalişti, scenografi şi muzicieni studenţi). Fiecare ediţie a avut un context, un ton, o vibraţie aparte. Fiecare s-a finalizat diferit, dar ceea ce a traversat întotdeaunacircuitul Academiei a fost detaşarea prin artă, izolarea într-un spaţiu curăţat de cotidianul mecanic, refugiul şi regenerarea într-un loc viu, unde energia creativă se desprinde din registrul profan şi tinde către sacru”, declară Corina Şuteu, iniţiatoarea Academiei Itinerante, director ICR New York.
Regizorul Sanda Manu, care a participat la prezentarea finală din cadrul Academiei Itinerante de anul acesta, consideră evenimentul „esenţial, major, salvator”, un prilej de “oxigenare şi îmbogăţire, arhitectură pentru viaţă”. „Tineri talentaţi care află că au, într-un fel, acces la fericire pentru că au dreptul să lucreze de la cinci dimineaţa până la unsprezece noaptea împreună cu Andrei Şerban, fără să se pregătească un spectacol, capătă cel mai mare dar în aceste vremuri în care totul costă”. De patru ediţii, consideră Sanda Manu, aproape tot ce înseamnă talent în rândul tinerilor actori de la noi au primit hrană pentru minte şi pentru suflet în acelaşi timp, cultură şi emoţie. “Aceasta este împlinirea definitorie a vieţii lor”.
La rândul lor, trei participanţi la ediţia 2012 declară:
“Faptul că am luat parte la atelier în regim de perfectă egalitate cu ceilalţi – actori şi regizori, cu toţii tineri sau foarte tineri – a însemnat pentru mine o extraordinară ocazie de a trăi, fie şi numai pentru câteva zile, o “viaţă de artist”, cu luptele, eforturile, chinurile şi privaţiunile ei, dar şi cu profundele ei bucurii şi zgomotoasele ei victorii. Mai mult decât atât, însă, atelierul s-a transformat, graţie personalităţii lui Andrei Şerban şi cunoştinţelor sale vaste despre profesiunea teatrală şi nu numai, într-o insulă de spiritualitate senină, în vacarmul de vulgaritate din jur. Iar asta este de nepreţuit.” (Alice Georgescu, selecţioner Festivalul Naţional de Teatru)
"Academia Itinerantă Andrei Şerban e o experienţă ce te modifică în interior, e o reîntoarcere la copilărie, cu întrebările şi căutările ei fundamentale prin care lumea căpăta pentru prima dată sens şi coerenţă. Andrei Şerban te face să priveşti cu un ochi proaspăt lucruri care de obicei sunt fixate într-o ramă de neschimbat, te provoacă să gîndeşti mai repede, mai clar şi mereu dintr-o altă perspectivă, îţi testează limitele şi ţi le împinge departe, foarte departe. Alături de el, Caragiale, Eminescu sau
Shakespeare par citiţi pentru prima dată şi am rămas de multe ori cu gura căscată văzînd cum se transformă un text după o sugestie a sa. Academia Andrei Şerban e o călătorie spirituală ce te repoziţionează în lume, îţi construieşte noi repere, te face un om mai complex, un om mai bun, dincolo de orice progres artistic. Pentru mine e de nepreţuit, de neînlocuit." (Răzvan Penescu, LiterNet)
„Un schimb de salut cu Andrei Şerban este unic. Mi-au spus acest lucru oameni care nu au legătură cu teatrul neapărat, spectatori civili, însă devoratori de spectacole. Un workshop cu Andrei Şerban este o experienţă puternică, irepetabilă, extremă. Mărturiseşte acest lucru, un om care a fost martor privilegiat, şi participant (ori activ, ori discret) la două dintre workshopurile conduse de regizor. Dacă experimentul Ipoteşti a însemnat o stare de graţie impusă de izolare şi o energie a locului, momentul Mogoşoaia, cel puţin ca loc, duce experimentul la graniţa dintre viaţă cotidiană şi conştiinţa de sine a individului. Acolo, la Mogoşoaia bucureştenilor pregătiţi pentru şedinţe foto şi promenade, două grupuri de actori (au fost peste 70 de participanţi) au semnat pactul de prietenie cu Shakespeare. Şi au mai descifrat un Caragiale, într-o notă tinerească şi actuală, trecut prin sinceritatea si sensibilitatea lor.
Atelier Andrei Serban - foto Iulian Cretu
Starea de libertate, eliberarea de clişee (atât de perfide în teatru), redescoperirea unei stări care ţine de fragilitate şi inocenţă, fără de care nu poate exista adevăr în teatru, au fost mizele întâlnirii de la Mogoşoaia. Şi, mai presus de toate, un contact uman puternic şi adevărat, o apropiere de tine şi de ceilalţi, care presupune un curaj enorm. „Trebuie săfii pregătit”, celebra replică a lui Shakespeare, poate fi considerată motto-ul workshopului.” (Cristiana Gavrilă, TNB)
Imediat ieşită din experienţa Academiei, Monica Andronescu i-a dedicat un amplu, pasionant şi revelator articol pe care îl considerăm exemplar şi îl reproducem aici integral:
„Iulius Cezar murind pe treptele Palatului brâncovenesc de la Mogoşoaia, scrisori de dragoste agăţate în copacii din pădure, Hamlet săpându-şi mormântul în aceeaşi pădure, Titania şi Oberon manevrând destinele muritorilor, urcaţi undeva pe acoperişul unui depozit de lângă palat, în timp ce jos, în spatele unor gratii, pământenii sunt supuşi capriciilor lor, Richard al III-lea murind la crucile de la bisericuţa din faţa intrării sau Romeo şi Julieta murind în faţa celor două morminte de la cavou. Viola ieşind din apele Lacului Mogoşoaia la apusul soarelui şi vorbindu-i de dragoste Oliviei în labirintul de trandafiri… Sunt doar câteva imagini din povestea celor două săptămâni în care s-a desfăşurat la Mogoşoaia, în două etape, cu două grupuri diferite, cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban, organizată de ICR New York şi de Centrul Sava de la TNB.
Să încerci să povesteşti ceva din ce s-a petrecut timp de o săptămână la Mogoşoaia e o misiune imposibilă, pe care însă am să mi-o asum, pentru că ceea ce face Andrei Şerban de patru ani încoace, în cadrul acestui tip de şcoală/experiment, este unic în cultura noastră şi în teatrul românesc şi nu trebuie să rămână necunoscut. Dincolo de textele lui Shakespeare şi ale lui Caragiale, în jurul cărora s-a desfăşurat atelierul din acest an, şi înainte de a fi o experienţă profesională, lucrul cu Andrei Şerban este o experienţă de viaţă. Pe care aş rezuma-o prin cuvintele „să faci imposibilul posibil”. Să treci dincolo de toate limitele, să laşi jos toate zidurile şi să intri într-un joc în care sensul nu este în primul rând spectacolul, ci întâlnirea dintre energii şi aşezarea împreună a gândurilor şi ideilor unui grup. Şi, mai mult, traseul personal parcurs de fiecare de la momentul în care începe lucrul şi până la final. Atenţia la propria fiinţă, la propriile gânduri, la propriile obstacole. Un fel de căutare împreună a unui drum în interior şi în celălalt în şi prin teatru… De aceea, la Mogoşoaia nu au fost numai actori, ci şi scenografi, regizori, muzicieni, dramaturgi/ teatrologi care au intrat în acelaşi joc.
credit foto: Iulian Cretu
Printre cei peste 70 de artişti care au participat la Academia Itinerantă de anul acesta s-au numărat câştigătoarea din 2012 a premiului de interpretare feminină la Cannes, Cosmina Stratan, binecunoscuţi actori precum Marius Manole sau Ana Ioana Macaria, percuţionistul Lucian Maxim, foarte promiţătorii tineri regizori Alexandru Mâzgăreanu şi Vlad Cristache.
Academia Itinerantă Andrei Şerban este un program-cadru al Institutului Cultural Român, iniţiat şi coordonat de ICR New York, organizat în 2011 şi 2012 în colaborare cu Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală "Ion Sava" al Teatrului Naţional din Bucureşti. A patra ediţie a fost susţinută cu sprijinul Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia şi MARA Society.
Iulie 2012
