Judecand dupa nume,
Spinalonga se inscrie in tiparul destinatiilor din peninsula Italica. In realitate, nu este decat o insula amplasata in estul Cretei, la mica distanta de orasul Elounda. Fiind mai mult decat o simpla coincidenta, numele dateaza din perioada in care venetienii si-au extins sfera de influenta pana aici. Nu se stie de ce au numit-o “
spinalonga”, adica “spin lung”.
Unii spun ca de la vegetatia pe care au gasit-o, iar altii ca din pricina intelegerii eronate a expresiei “Stin Elounda”, din limba greaca, adica “spre Elounda”. Oricare ar fi adevarul, insula are o incarcatura istorica deosebita si reuseste sa atraga mare parte dintre turistii care viziteaza Creta. In sezonul cald obiectivul numara oficial intre 1200 si 1500 de vizitatori pe zi.
Orasul Olous, actualmente
Elounda, a inflorit pana in secolul VIII cand amenintarea piratilor arabi ii va obliga pe locuitori sa se retraga in zone mai adapostite. Declinul din timpul ocupatiei arabe (827-961) se prelungeste in perioada bizantina, pana in anul 1204, dar va fi intrerupta de venetieni.
Fortareata amplasata pe varful stancilor iesite din mare, care se vede astazi, a fost un avanpost cladit de acestia. In forma actuala, Fortareata Spinalonga a fost construita in 1579 sub supravegherea lui
Giacomo Foscarini. Complexul fortificat cuprinde turnuri si ziduri inalte duble. Cea mai mare parte a cetatii se gaseste in stare buna de conservare, fapt ce o aseaza printre cele mai importante puncte intarite din bazinul Mediteranei.
Tot din ratiuni militare venetienii au mai taiat un canal in anul 1526, despartind insula nou formata de cealalta portiune de uscat. Desi a devenit destul de indoielnica, aceasta stire provine de la cartograful venetian Vincenzo Coronelli.
La inceputul secolului XX, mai exact in anul 1903, intreaga insula era transformata de guvernul grec in colonie pentru bolnavii de lepra. Situatia s-a mentinut pana in anul 1957 cand locul a fost abandonat.
In ciuda istoriei recente zbuciumate care bantuie locurile pana astazi,
Spinalonga este adorata pentru plajele sale cu nisip fin si apele putin adanci. Peticul de uscat este usor accesibil dinspre orasele
Elounda si
Agios Nikolaos. Nu exista posibilitate de acomodare, turistic vorbind, ceea ce inseamna ca orice tur organizat nu dureaza mai mult de circa o ora. Exista de asemenea ambarcatiuni care pleaca din satul Plaka, de la nord de Elounda, pe un traseu care dureaza doar 10 minute pana la Spinalonga.
Nu exista excursii programate in timpul iernii, prin urmare, daca iti doresti cu orice pret sa ajungi pe insula in timpul sezonului rece, va trebui sa gasesti un proprietar de barca doritor sa-ti acorde o mana de ajutor. Acest lucru nu ar trebui sa fie prea dificil, fiindca aproape toti localnicii din Laka detin propriile barci de agrement. Daca vizitati Spinalonga in afara sezonului turistic, sunt foarte mari sanse sa nu intalniti pe nimeni cu exceptia echipei de arheologi care trudeste pentru scoaterea la lumina a vestigiilor.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
editor artline.ro
Namana
Bogdan Voiculescu, inseamna ca esti cu caitva ani mai tanar ca mine. La capitolul inghetzatzi permite-mi sa precizez ca n-am cum sa uit de vafe, care erau alimentul meu de baza cand ieseam de la liceu. Totusi mai exista inghetzata aia lunga Extra , alta identica, dar cu glazura Doina , aceea cu forma si marimea unui pachet de unt Polar , precum si bizarul tort de inghetzata la casoleta, care facea 24 sau 25 de lei. Am avut un pegas cu saua lunga, galben, si mi l-au furat din casa scarii prin 87. Eu am apucat sa fiu utecist, cu carnet facut cand inca nu aveam 14 ani. S-a trecut cu vederea si juramantul, si studierea statutului (partidul avea nevoie de baza sociala). Deasemenea am avut ceva trese si decoratii, snur de comandant de detasament, pe motiv ca eram bun la carte, cu ochelari, va sa zica tocilar. Totusi, in ultimul an de scoala generala am fost destul de bagabont: am jucat atata fotbal in curte, lipsind de la ore, ca acumulasem un numar de absente suficient ca sa fiu expulzat. Dar diriginta, femee fina, m-a lasat cu numai 39 nemotivate (40 = dezastru) si am putut continua cu liceul. Am o amintire de la gradinita: i-am dat o garoafa lui Ceausescu cand a inaugurat Complexul de la Favorit, din Drumul Taberei.Intr-adevar, copiii gaseau pana la urma forma de a se juca copios pe terenurile de sport ale scolilor, pe langa bloc, pe strada, etc. Eram costienti de greutatile si privatiunile prin care treceau parintii, ca sa poata sa puna pe masa ceva mancare decenta. Ai mei erau ingineri modesti, dar mancare nu ne-a lipsit niciodata, sa fiu sincer. Doar in cateva ocazii, sa le numar pe degetele de la o mana, mancarea nu-mi placea si altceva nu era in casa, dar era ceva exceptional. Altii probabil ca apelau la alimentele proaste care se gaseau in comert, sau la cei care faceau specula. Nu am avut masina, televizor color, video, nici casetofon inainte de revolutie. Dar mancare, discuri si carti se cumparau tot timpul.La revoliutsie eram cu frati-miu acasa, in vacanta. Era o zi insorita. Trecuse deja aproape o saptamana de la Timisoara, si in plus vuiau ziarele cu introducerea starii de urgenta. Asteptam sa vad cand da pe-afara paharul si in Bucuresti. Stateam acasa, cu televizorul deschis. La bulgari nu era nimic interesant, iar TVR-ul transmitea in mod exceptional ceva: manifestatia din Piata Palatului. Ca prin vis mi-am dat seama ca transmisia era intrerupta de imaginea cu mira si fond sonor cu anumite cantece care nu numai ca nu prea se emiteau in public, ci chiar fusesera interzise, se pare. Se auzea Pui de Lei, Eoi au fost, eroi sunt inca. Foarte bizar mi se parea. In plus, nici cantecele nu le lasau intregi, nici manifestatia nu o lasau in pace. De fapt eu nu ma uitam la televizor, doar il auzeam din cealalta camera. La un moment dat, se aude Desteapta-te romane, il iau pe frati-miu si-i zic: fii atent ca aici e ceva in neregula. Intr-adevar dupa 10 minute, aparura Dinescu, Caramitru, Voican si cine-o mai fi fost, si am stiut ca s-a dus naibii tot comunimul, sau asa credeam. Am tzopait putin de bucurie, dar au reusit sa sune parintii, care erau la lucu, ca nu care cumva sa iesim din casa. Nici nu aveam vreo intentie. Intr-un tarziu, au ajuns si parintii acasa, venind pe jos, dupa ce reusisera sa se fofileze in afara coloanelor care mergeau catre centru, la manifestatie. Le mirosise ca ceva nu era in regula. Pe masura ce trecea timpul si se lasa seara, se auzeau tot mai multe impuscaturi in departare (stateam in Drumul Taberei). Dupa ce un glont din exterior i-a intrat si ricosat unui vecin in bucatarie si i s-a infipt in frigider, si dupa ce altul a trecut prin geamul de la casa scarii oprindu-se intr-un ghiveci de flori, am hotarat sa ne baricadam intr-o camera care nu da la strada, cu televizorul aprins, urmarind evolutia lucrurilor. Aveam numai 15 ani, dar mi se parea evident ca totul era cusut cu ata alba, ca era o masinatie grosolana. Nu intelegeam cum poate lumea sa-si riste viata numai din curiozitate sa vada cum e cand esti in apropierea schimbului de focuri. Toti aceia care se refugiau in spatele TAB-urilor Mi se parea absurd. Si grotesc, mai ales frazele cu ocupati garile! sau apa este otravita sau vor arunca in aer ecluza de la Lacul Morii .Prima moneda a libertatii, cea de 10 lei, prima imbucatura de mozarella libera, sau branza feta daneza, la fel de sloboda. Ce penibil!Dar asta inseamna sa trec granita intre tema acestui blog si istoria ceva mai recenta. Va sa zica m-am indepartat de la subiect.Scuze pentru postarile asa de lungi.George
