Incotro paseste comedia?

La Bucuresti s-a desfasurat recent cea de-a patra editie a Festivalului comediei romanesti, organizat de Teatrul de Comedie, impreuna cu Primaria Capitalei si Ministerul Culturii si Cultelor, in parteneriat cu SR de Televiziune si SR de Radiodifuziune. Semn al dezvoltarii sale de la prima editie si pana astazi, festivalul a cuprins mai multe sectiuni: cele cincisprezece spectacole propuse de un juriu de preselectie, la care s-au adaugat cinci reprezentatii invitate in afara concursului (cu elevi si studenti ai UNATC) si un spectacol invitat din cadrul manifestarilor cuprinse in Festivalul teatrului francofon; spectacole-lectura pe textele dramaturgilor Paul Vinicius, Florin Gabrea, Horia Garbea si Lucia Verona, la care au participat valorosi actori ai Teatrului de Comedie; lansarea unor importante carti de teatru sub semnatura regretatilor Valentin Silvestru si Cristina Dumitrescu, a oamenilor de teatru Catalina Bu-zoianu, Pusi Dinulescu si altii; concursul de dramaturgie, reunind peste 120 de texte (!), dintre care cel putin cele sase piese premiate fac acum obiectul interesului unor regizori de teatru, de teatru de televiziune si de teatru radiofonic. O simpla lectura a programului acestor sectiuni in care se regasesc numerosi dramaturgi, regizori, scenografi si actori de valoare, de diferite varste si orientari estetice, ar putea conduce la ideea ca domnia sa comedia romaneasca se afla intr-o stare infloritoare si alearga cu viteza gandului spre noi orizonturi. Adevarul nu este, insa, atat de roz! Nici textele, nici spectacolele nu fac dovada unui mars triumfator spre performanta, ci, mai degraba, putem vorbi despre o comedie contemporana care "paseste" spre noi mize tematice si expresii scenice, recrutandu-si argumentele de interes mai ales dinspre unii dramaturgi tineri, sau mai putin cunoscuti, serviti cu cert profesionalism de regizori ca Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Gelu Colceag, Ana Margineanu, Ion Sapdaru, Vlad Massaci, Radu Nichifor s.a. Asa cum ne-au aratat-o cele vazute pe scena sau auzite la spectacolele-lectura, dar si dupa cum au afirmat unii dintre membrii juriilor, dramaturgia "tinerilor" si spectacolele prilejuite de aceste texte parasesc linia comediei "pure", oferind imaginea unui permanent glissando intre umor si amar, pe genericul caruia, intr-un limbaj aspru, violent, pandit uneori de pericolul vulgaritatii, dar marcat de o manifesta franchete si o indubitabila sinceritate, se infatiseaza nu numai traditionalul "conflict intre generatii", ci intrebari adanci si crize puternice cu privire la conditia tinerilor, la conditia umana in general, la inceputul celui de-al treilea mileniu. Stilul direct, ardoarea tonului, o dezinhibare totala si voluptatea de a plonja in miezul faptului de viata banal sau evenimential caracterizeaza cele mai multe dintre aceste piese. Au aparut mult mai rar pe afisul festivalului numele marilor dramaturgi I.L. Caragiale si Eugen Ionescu, semn ca au ramas in urma anii in care teatrele au fost interesate de... comemorarea celor doi autori ilustri. Au fost foarte putine si restituirile unor opere din cuprinsul dramaturgiei interbelice, in timp ce comediografii ultimelor decenii ale secolului trecut, ca Teodor Mazilu, Tudor Popescu, Ion Baiesu, Mihai Ispirescu s.a., au lipsit de pe afisul festivalului. Faptul se explica fie prin absenta autorilor respectivi din repertoriul teatrelor in ultima stagiune, fie prin calitatea neconcludenta a spectacolelor ce s-au inspirat din aceste texte. In schimb, cu plusurile si minusurile inerente, selectia a oferit o imagine tonica a ofensivei tinerilor dramaturgi, ca Peca Stefan, Antoaneta Zaharia, Cristian Juncu, Emanuel Parvu, Vera Ion s.a., scriitori care si-au pus amprenta pe aceasta editie de festival, alaturi de piesele consacratului Matei Visniec, de "radiografia" ceausismului in cheie comic-grotesca, oferita de Denis Dinulescu si regizorul Alexandru Tocilescu prin "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", ori de intruparea unor povesti si basme cu mijloacele teatrului cult, asa cum au fost cele doua versiuni dupa "Tinerete fara batranete", realizate de Tudor Chirila, la Teatrul "Ariel" din Targu Mures, si de Dan Tudor, la Tulcea, dar mai ales de spectacolul de esenta populara, cu actori si masti, cu cantece si dansuri dupa "Ivan Turbinca" de Ion Creanga, adus in festival de Teatrul "Mihai Eminescu" din Botosani, sub semnatura lui Ion Sapdaru. Din spusele lui George Mihaita, directorul teatrului si al festivalului gazduit de aceasta scena, am inteles ca anul viitor si repertoriul de concurs, si gala premiilor vor rupe gura targului! Va fi asa? Raspunsul se afla in ograda teatrelor si a comediografilor...Un articol de Ion Parhon