jeremylatham.com
Reteta pentru un horror de success: Prima regula: reconstitui lumea asa cum o cunoaste spectatorul, cu cat ii e mai familiara, cu atat ii va fi mai frica cand ceva se intampla. Fara creaturi verzi care mananca oameni si fara monstri scapati de sub control. A doua regula: Daca raul cu care se lupta e din start mai puternic decat personajele principale, succesul e aproape garantat.
Si totusi cand vorbim de filmul An Inconvenient Truth, succes e un cuvant amar. Pentru ca da, reconsituie lumea exact asa cum o stim, da, raul este foarte puternic. Dar ce e inspaimantator cu adevarat este ca An Inconvenient Truth este un film documentar. Despre noi toti, despre Pamant si despre cum in 10 ani nu se va mai putea face nimic. Si mai horror decat asta nu prea mai pare nimic.
Asa o prezentare te trimite cu siguranta in sala de cinema, iar asta, pana la urma, e foarte bine. Filmul An Inconvenient Truth trebuie vazut. Insa nu ca pe un film ce tocmai a castigat un Oscar pentru cel mai bun documentar, ci ca pe o lectie despre incalzirea globala, asa cum ti-ar preda-o profesorul tau la scoala.
An Inconvenient Truth circula printre spectatori sub numele de documentarul lui Al Gore, sau documentarul despre Al Gore. In realitate nu este nici al lui nici despre el, desi crudul adevar comercial este ca publicul se va duce mai repede sa vada un documentar de sau despre fostul candidat la presedentia Statelor Unite decat (inca) unul despre problemele planetei.
Filmul e facut de o echipa de succes de producatori de la Hollywood, regizat de Davis Guggenheim, specializat in productii de televiziune si documentare si are ca punct de plecare campania pe care Al Gore o sustine de cativa ani pentru protejarea planetei impotriva supra-incalzirii globale.
Este un documentar de 1 ora si jumatate, un fel de reader’s digest foarte infricosator despre problema cresterii constante a temperaturii in ultimii ani. Se compune din prelegerea tinuta de fostul viitor presedinte american si inserturile despre viata lui si ce il determina sa lupte pentru salvarea planetei. Inserturi putin melodramatice, putin false si putin bagate in ochi.
Pe scurt, nu sunt decat clichee pe care le-am vazut cu totii in 100 de filme americane, dar nu asta e ideea. Pe cine intereseaza subiectul se va uita la prelegere si va da fast forward peste copilaria lui Al Gore, esecul suferit in alegeri sau momentele sale de meditatie in fata laptopului in diferite camere de hotel.
Prelegerea e ilustrata cu grafice, tabele, animatii si un discurs care te tine in scaun suficient cat sa te intrebi cu panica daca nu cumva tot ce zice el acolo e adevarat.
Pentru ca daca e, atunci vorbim despre subiectul tuturor super-productiilor americane la un loc - sute de ghetari topiti brusc, trei continente invadate de apa, unul disparut, sute de milioane de morti si alte sute de milioane de refugiati, foamete, seceta si inundatii in acelasi timp (paradoxal, dar intra totul explicat in film), epidemii si dezastre in lant.
E totul foarte didactic asa ca nu sunt sanse sa visezi urat noaptea dupa vizionare. Dar probabil ca se trezeste ceva macar in constiinta fiecaruia. Daca nu a tuturor natiilor, macar a americanilor, care sunt mobilizati la finalul filmului de Al Gore cu un discurs ce seamana izbitor si hilar de mult cu cel al lui Bill Pullman din finalul filmului Independence Day.
Pana la urma fraza care exprima cel mai bine ideea filmului este exact analogia pe care Al Gore o face la un moment dat: "Daca punem o broasca intr-un vas cu apa fierbinte, ea va sari imediat afara. Daca punem o broasca intr-un vas cu apa calda pe care o incalzim treptat, ea va ramane acolo... Pana o salveaza cineva."
Si atunci venim noi si spunem cu incredere: Noroc cu americanii!!!
