Foto: unimonte.br
De fapt noua cladire avea sa fie mai mult de atat. Firesc pentru o cladire a carei intrare era strajuita de Ceres si Mercur, zeita agriculturii si zeul comertului (si nu numai). Palatul Cafelei, cum avea sa fie numit, era practic centrul principalei industrii braziliene. Era Bursa Cafelei, Bolsa Oficial de Cafe, locul unde pentru mai bine de patru decenii comerciantii si speculantii aveau sa decida pretul celei mai pretioase resurse nationale, cafeaua exportata in intreaga lume. Intr-un fel era varianta braziliana a renumitei Burse din New York, si la fel ca acolo si in Santos unii reuseau sa castige adevarate averi, altii sa le piarda la fel de repede, pe masura ce fluctuatiile de pe piata schimbau totul de la o luna la alta. Un simbol al puterii economice a tarii intr-o vreme plina de romantism si entuziasm, Palatul Cafelei nu si-a pierdut catusi de putin farmecul initial si grandoare. Frescele interioare, mobilierul, vitraliile, pardoseala din marmura, decoratiunile, totul pastreaza frumusetea initiala a constructiei, minunat pastrata.
Foto: memorypoint.net
Dar povestea cafelei nu a fost uitata. Palatul gazduieste si Muzeul Cafelei/Museo Do Cafe, o naratiune in imagini, documente si obiecte despre importanta, traditiile, rolul jucat in economia nationala si mondiala de cafea, legendele locale si primele culturi, alaturi de scene si diorame din viata de zi cu zi a cultivatorilor. Cu doua etaje deschise publicului institutia este o calatorie in trecutul acestei industrii, cu fotografii de epoca, picturi si desene, afise, documente, cantare si saci pentru cafea, manechine ce poarta costumele traditionale ale culegatorilor, si nu putea lipsi la parter nici populara cafenea.
