Ar putea, dar... S-a nimerit sa trecem si zilele acestea pe acolo, suportand o mare deziluzie. Cei ce au tabara in grija nu au facut nimic, iar "turistii" si-au continuat netulburati faptele distructive. Mania de a murdari Din drumurile prin tara, am constatat ca maniacii care murdaresc tara aceasta frumoasa nu sunt porniti neaparat impotriva monumentelor istorice sau de arta, intre care si sfinte lacasuri, ci impotriva a tot ce poate fi acoperit cu gunoaie: poieni, paduri, campuri, dealuri, munti, strazi, piete etc.
Daca nu au gunoaie la indemana, se iscalesc pe monumente celebre sau pe copaci ori deseneaza tot ce le trece prin cap, de pilda un paianjen cu cruce pe o sculptura de la Magura, ca tot se afla tabara langa Manastirea Ciolanu. Acesti vandali nu fac focuri pentru gratare in locuri special amenajate, nici in alte locuri nepericuloase, ci chiar pe sau langa sculpturi, ca, daca nu le distrug direct, macar sa le afume. Iar cand vezi gunoaiele si cenusa chiar langa pancartele pe care sunt inscrise motivele si sumele pentru amenzi, poti sa razi sau sa plangi, dupa cum ti-e mintea si dispozitia. Vaci manastiresti Cat ne-am invartit noi pe acolo, au aparut din codru si niste vaci de toata frumusetea, care au luat tabara in stapanire, ca la ele acasa, si s-au apucat sa pasca iarba cu constiinciozitate. Intrebandu-l pe un calugar de la Ciolanu ale cui sunt joienele, am fost pusi la punct cu precizarea ca pe nici una nu o cheama Joiana, ca au alte nume. Prost inceput pentru o conversatie la mijloc de codru verde! "Dar ale cui sunt?" "Ale sfintei manastiri." "Si au voie sa pasca printre statui?" "Au, fiindca terenul este al sfintei manastiri." Poftim! Era limpede, dupa raspunsurile si dupa tonul grabitului nostru interlocutor, ca nu avea chef de flecareala pe tema propusa de noi. De altfel, a si luat-o la picior, intrand in curtea manastirii. Nu numai tabara de sculptura e alcatuita din monumente, ci si manastirea insasi este monument istoric. Asadar, cei ce vietuiesc acolo ar trebui sa stie ca vacile nu au ce cauta printre sculpturi. Ca urmare, ar trebui amendati... calugarii, chiar daca terenul le apartine. Nu poti sa-ti bati joc de un complex de monumente de arta, unic in Europa, fara a fi pedepsit! Dar ceea ce e de neinteles este ca manastirea mai are o groaza de fanete in proprietate, unde nevinovatele vaci pot paste cata iarba vor, fara sa fie vreodata amenintate de inanitie, ca alte surate ale lor mai nenorocoase, din unele gospodarii taranesti. Povestirile lui nenea X Dar norocul ne-a suras tocmai cand incepuse sa bureze.
Un angajat al manastirii, laic, s-a indreptat spre noi cu vadita pofta de vorba. S-a recomandat, dar, din motive lesne de inteles, am cazut de acord sa apara in ziar sub numele de nenea X. Mai intai ne-a povestit amanunte, unele pitoresti, despre infiintarea si mersul taberei de sculptura, care nu se publica de obicei in legatura cu acest subiect. Printre altele, ne-a spus ca sculptorul Gheorghe Coman, unul dintre initiatorii taberei, dupa ce ultimii colegi i-au plecat, a vrut sa ramana definitiv la manastire, sa intre in viata monahala. Dar calugarii de atunci, de teama ca va extinde cu noi lucrari terenul taberei, nu l-au primit. De aici se poate trage concluzia ca monahii nu au fost niciodata flatati de vecinatatea cu pricina. Nenea X ne-a spus ca exista un paznic al taberei, "cu ecuson si cu legitimatie", pe nume Gelu Bancuta, dar ca acum a avut o treaba si a ramas acasa, intr-un sat din apropiere. Nu are curaj sa-i amendeze pe "turistii" care vin la marile sarbatori religioase fiindca sunt numai mahari ai judetului, "cu masini extra". Ei au facut focuri langa si intre sculpturi la Florii, la Paste si de 1 Mai si au lasat maldare de gunoaie! Nici cei de la Muzeul Judetean de Istorie nu se iau de ei, fiindca, de, "corb la corb nu-si scoate ochii".
Un fenomen artistic tulburator In opinia lui Gemal Biedici, presedintele Guvernului din fosta Iugoslavie, "Magura este un fenomen artistic tulburator. Am impresia ca statuile au iesit din pamant si au crescut o data cu nucii, cu plantele, cu iarba, cu padurea. Toate la un loc formeaza un ansamblu greu de descris, splendid, fermecator". Criticul de arta Ion Frunzetti aprecia ca "tabara de la Magura este singurul loc ce-si naste operele pe loc si le inmulteste an de an". Alaturi de artisti, incepand din august 1970, timp de 16 ani au lucrat si mesteri cioplitori din satele din preajma. Arta si truda lor sunt amenintate de miscarile pamantului, de vandali si de nepasare. Piatra de Muntenia, cum este denumit calcarul din partea locului, se va sfarama, iarba si copacii vor creste in acel loc, unde candva au lucrat oameni deosebiti, iar cei din viitor, gasind fragmente din lucrarile artistilor, vor crede ca sunt doar jocuri ale naturii. E ciudat ca Uniunea Europeana ne-a pus tot felul de conditii pentru aderare, dar in privinta conservarii si restaurarii monumentelor istorice si de arta ne-a lasat sa facem ce vrem. E mai important, oare, sa marchezi urechile vitelor, sa scrii pe etichetele din piata denumirile stiintifice ale pastarnacului si prazului decat sa ai grija de o colectie de sculptura, unica in Europa? Un articol de Adrian Bucurescu
