Denumirea ca atare a curentului a fost data de criticul Lorris Leroy, care a pornit in aprecierile sale de la tabloul “Impresie - rasarit de soare”, semnat de Claude Monet. Esenta acestei noi miscari este exprimarea unui interes deosebit pentru nuante, atmosfera si senzatii. Cel care a transferat aceste particularitati in muzica, cu o inspiratie de succes, a fost Claude Debussy.
In tehnica sa de compozitie, acesta utilizeaza un bogat limbaj armonic si timbral, in inedite combinatii, producand ascultatorilor senzatia echivalenta a impresionismului in muzica. Aproape toate elementele vizuale din natura, marea, norii, vantul, cat si impresiile acestora in plan emotional, vor fi schitate prin sunete de Debussy. Titlurile multora din lucrari tradeaza aceasta orientare.
In creatia pianistica, ciclurile “Imagini”, din alcatuirea carora amintim “Reflexe in apa” sau “Pesti de aur”, iar din creatia simfonica piesele “Nocturne”, “Marea” sau “Iberia” sunt pilduitoare pentru atmosfera de mare rafinament coloristic si discretie.
I. C.
