Cu talentul unui povestitor de elita si memoria unui indragostit de cinema, “Imagini. Viata mea in film” este o autobiografie pasionanta, de o sinceritate care surprinde si emotioneaza, o istorie a celei de a saptea arte asa cum a fost traita si facuta de Bergman si o veritabila calatorie prin spatiul si timpul filmelor sale. Sunt cinefili care i-au vazut si revazut creatiile, alegand dintre toate acel film preferat, fie ca era vorba de “A saptea pecete” (oare acesta ocupa primul loc intr-un posibil top al popularitatii), “Persona”, “Fanny si Alexander”, “Tacerea”, tragicul si uneori atat de apasatorul “Fragii salbatici”. Altii il vor descoperi poate dupa ce din intamplare i-au rasfoit aceasta carte, cea mai buna introducere in creatia celui care a fost Ingmar Bergman. Vor fi si cei care vor incerca sa il inteleaga si sa afle de ce o anumita scena a fost filmata asa cum a ramas in varianta finala, de unde au venit toate povestile care l-au marcat pe Bergman si de ce a ales pana la urma filmul.
O carte despre filme de referinta si viata in spatele camerei, scenarii si actori, productii si esecuri, premii si peste patru decenii de activitate care au lasat posteritatii un numar impresionant de pelicule, nu putine dintre ele considerate astazi esentiale pentru a intelege cinemaul, dar totul scris cu intuitia si talentul unui veritabil scriitor. Pentru ca in paginile cartii sale, pe platoul de filmare sau pregatind urmatorul sau proiect, marcat si devorat de naratiunea care tindea sa devina inca o obsesie ce trebuia transpusa pe marele ecran, Bergman a fost intotdeauna un povestitor, unul in acelasi timp nativ si format. Iar vasta sa creatie, care inca atrage, fascineaza si provoaca, poate fi privita si ca o ampla fresca a unei realitati pentru care este nevoie de un ochi aparte si o minte uluitoare care sa o perceapa si sa o redea publicului.
Ingmar Bergman, Imagini. Viata mea in film, editura Nemira, 2022