17 iunie 1882 - s-a nascut Igor Fiodorovici Stravinski, compozitor rus, unul dintre cei mai importanti muzicieni ai secolului XX. Pianist, dirijor si compozitor, a reusit ca prin creatiile sale sa revolutioneze muzica de balet si sa readuca in atentia publicului frumusetea muzicii simfonice. Se poate spune ca unele dintre compozitiile de inceput - Pasarea de Foc, Petrusca, Incoronarea primaverii - au reinventat practic baletul.
 | Incoronarea primaverii (1913) |
Stravinski a avut deseori ocazia de a-si dirija propriile creatii. A redactat in colaborare cu Alexis Roland-Manuel o lucrare de teorie a muzicii - Poetica muzicii - in care sustinea ca arta pe care o slujea cu devotiune nu se poate exprima decat pe sine. A influentat decisiv lumea artistica, atat in Rusia cat si in restul lumii, fiind considerat una dintre cele mai importante personalitati ale secolului trecut.
Biografie
Stravinski s-a nascut la Oranienbaum (astazi Lomonosov), langa St. Petersburg. A crescut in St Petersburg, copilaria sa fiind un amestec de intamplari si influente - venite mai ales din partea tatalui si a fratelui mai mare - care nu anuntau in nici un fel viitoarea cariera a lui Igor. Spre deosebire de alti copii-minune, Stravinski nu a fost prea interesat de muzica si de arta in general, chiar daca tatal sau era bas in corul Teatrului Mariinski din St Petersburg.
Initial, viitorul compozitor si-a dorit sa devina jurist, pregatindu-se cu rabdarea care avea sa il caracterizeze toata viata. Dar cand toata lumea se astepta ca Stravinski sa inceapa serios studiile, acesta a ales muzica, fiind din 1902 elevul Nikolai Rimsky-Korsakov, cel mai important compozitor rus al epocii.
Nou-descoperita pasiune l-a facut sa plece in 1910 la Paris, unde avea sa asiste la premiera baletului sau Pasarea de Foc de la Ballets Russes. In perioada petrecuta in capitala franceza a mai compus alte doua lucrari pentru Ballets Russes - Petrusca si Incoronarea primaverii. Daca in Pasareade foc influenta lui Rimski-Korsakov se face simtita, poate chiar mai mult decat si-ar fi dorit Stravinski, Petrusca a surprins publicul prin bitonalitate, in timp ce Incoronarea primaverii a fost o surpriza uriasa prin aparenta disonanta polifonica, salbatica. Stravinski isi dorise ca publicul sa fie martorul unui spectacol unic, ceea ce a reusit, chiar cu pretul unui scandal : la premiera din 1913 a Incoronarii primaverii in sala au izbucnit certuri, spectatorii au ajuns sa se incaiere si a fost nevoie de interventia politiei.
Povestea succesului sau, asa cum avea sa fie povestita de compozitor insusi sau reconstituita cu migala de biografi, avea ceva din atmosfera unei naratiuni romantice. Inca de la inceputurile carierei sale de muzician Stravinski a incercat sa se faca remarcat mai ales ca un talentat compozitor, atragand in sfarsit atentia lui Serge Diaghilev, directorul Ballets Russes din Paris. Acesta i-a cerut sa compuna un balet pentru teatrul sau parizian, iar rezultatul avea sa fie Pasarea de foc. Desi ajunsese la Paris inca din 191, Stravinski a plecat in 1914 in Elvetia, din cauza razboiului. Se va intoarce la Paris in 1920, continuand sa compuna.
Stravinski s-a remarcat mereu prin pasiunea cu care dorea sa invete si sa stie cat mai mult, din orice domeniu, fie ca era vorba de muzica, literatura, pictura sau pur si simplu viata obisnuita. Deschis pentru orice experienta, a avut si curajul de a colabora cu numerosi alti artisti parizieni. In afara lui Sergei Diaghilev de la Ballets Russes, a lucrat cu Pablo Picasso (Pulcinella, 1920), Jean Cocteau (Oedipus Rex, 1927), George Balanchine (Apollon Musagete, 1928). Fiecare colaborare a fost si o interesanta experienta, din care Stravinski a incercat sa invete cat mai mult. Cel mai mult se pare ca i-a placut colaborare cu Picasso, din 1920, cei doi artisti intelegandu-se destul de bine si ramanand in bune relatii. Picasso a realizat mai multe schite si desene infatisandu-l pe compozitor, astazi marturii pretioase ale acelei perioade din viata lui Stravinski.
Destul de scund si cu aparenta fragila, Stravinski s-a dovedit o personalitate puternica si cu o carisma proprie, fiind deosebit de fotogenic, calitate exploatata prompt de presa pe masura ce popularitatea sa crestea. S-a casatorit de foarte tanar, pe 23 ianuarie 1906, cu verisoara sa Katerina Nossenko, pe care o cunostea din copilarie. A fost un mariaj reusit si fericit, care avea sa dureze 33 de ani. Dar marea iubire a lui Stravinski, si care avea sa ii fie alaturi pana in clipa mortii, a fost cea de a doua sotie, Vera de Bosset. In ciuda aspectului sau, foarte departe de barbatul ideal, lui Stravinski i se atribuiau cuceriri importante, intre care si Coco Chanel, desi este greu de spus cat era legenda si cat adevar in aceste zvonuri. In pofida lor compozitorul s-a dovedit in permanenta un familist convins, care incerca mereu sa isi faca timp pentru copiii sai. Unul dintre fii sai, Soulima Stravinski avea sa calce pe urmele tatalui, fiind la randul sau compozitor, chiar daca nici pe departe la fel de cunoscut.
Cand Stravinski a cunoscut-o pe Vera, la inceputul anilor '20, aceasta era casatorita cu pictorul Serge Sudeikin, iar compozitorul era inca alaturi de Katerina. Dar intre cei doi au inceput o relatie clandestina, care a facut-o pe Vera in cele din urma sa isi paraseasca sotul. Pana la moartea primei sale sotii, in 1939, Stravinski a dus practic o viata dubla, impartindu-se intre doua familii. In scurt timp Katerina a aflat de intreaga poveste, dar s-a resemnat sa o accepte fara comentarii. Abia dupa moartea ei indragostitii s-au casatorit la New York, unde ajunsesera in 1940 pentru a scapa de razboiul din Europa. Stravinski a primit cetatenia americana in 1945, continuand sa locuiasca aici pana la moartea sa, in 1971.
Daca in tinerete Stravinski se adaptase relativ usor vietii din Franta, la 58 de ani acomodarea cu stilul de viata american parea foarte dificila. Pentru un timp destul de lung Stravinski s-a limitat la cercul de prieteni, la randul lor emigranti rusi, pe care si-i facuse la scurt timp dupa venirea in America. Doar mai tarziu, realizand ca in acest fel nu se poate impune si in viata culturala americana, compozitorul a devenit din nou aceeasi personalitate deschisa si inrazneata din tinerete. In buna masura a fost ajutat de dirijorul si muzicologul Robert Craft, care a fost prieten, interpret, cronicar, in esenta un adevarat factotum.
Stravinski a fost un artist norocos si din alt punct de vedere : inca de la inceput si-a gasit sustinatori generosi. La inceputul anilor '20 Leopold Stokowski a reusit sa ii ofere compozitorului o suma lunara, datorita unui "binefacator" anonim. Si mai tarziu Stravinski a reusit sa isi asigure onorarii importante, mai ales dupa ce Pasarea de foc se bucurase de succesul publicului.
Spre deosebire de artistii care preferau sa se izoleze de lume, Stravinski a incercat tot timpul sa joace rolul unui "om de lume", ipostaza care i-a reusit de minune. A invatat repede tot ce trebuia din domeniul afacerilor, a reusit sa se simta in largul sau chiar si in cele mai selecte medii, a calatorit in toate capitalele importante din Europa si SUA, unde a fost primit cu entuziasm, ca pianist si dirijor. Cei care l-au cunoscut si in afara scenei aveau sa isi aminteasca mai tarziu ca Stravinski, in pofida celebritatii, era o persoana foarte politicoasa si amabila, gata oricand sa ii ajute pe cei din jur. Dar in egala masura pretindea sa fie respectat de ceilalti, ripostand foarte acid si chiar crud cand doar banuia ca este ignorat sau jignit.
Stravinski era si un cititor de calibru, cu gusturi eclectice, dorind mereu sa cunoasca si sa descopere ceva nou , pe care il reflecta apoi in compozitiile sale. Dupa o perioada in care a fost preocupat mai ales de folclorul rus, Stravinski a trecut la autorii medievali si renascentisti, apoi la contemporanii francezi si mai tarziu la literatura engleza clasica. In ultima parte a vietii a incercat sa transpuna in muzica si textele sacre iudaice.
Chiar daca in 1962 a acceptat sa revina in Rusia pentru o serie de concerte, desi se va considera pentru tot restul vietii doar un emigrant stabilit in Occident, ceea ce i-a adus critici din partea guvernului sovietic.
| Stravinski, 1967, foto - Henri Cartier-Bresson |
Marele compozitor a murit pe 6 aprilie 1971 la New York, la varsta de 88 de ani.
