Ce fac bijutierii din Caraibe in New York? Aceasta este o intrebare superflua. Oricine are ambitia de a deveni un bun bijutier trebuie sa treaca macar prin acest oras renumit. Stern din Brazilia este prezent si el in New York. De asemenea, Van Cleef&Arpels (http://www.vancleef-arpels.com) din Paris, foarte 
cunoscuti datorita celor doua minunate diademe, pe care Napoleon I le-a oferit celor doua sotii succesive ale sale, in 1806 si 1811, ambele piese fiind expuse in vitrinele de pe Fifth Avenue. La fel si Boucheron&Chaumet din Paris cu biroul sau; Buccellati din Roma cu al lui imens magazin; Cartier&Jensen; Harry Winston, Julius Cohen, Tiffany&Schlumberger, David Webb, Arthur King, Fulco Verdura sau Carlos Alemany. Toti acestia si multi altii si-au etalat opera in cateva sute de metri pe strazile Fifth Avenue si 59th Manhattan, facand o mareata demonstatie de bogatie, fara a fi ostentativi.
New Yorkul este, de asemenea, locul in care se gasesc o multime de magazine-partenere, majoritatea dintre ele ocupandu-se cu diamante si podoabe. In magazinul Gimbel, precum si in alte 30 de magazine din SUA, toate aflate sub conducerea companiei Marcus Purchasing, se vindeau anual aproximativ sase piese, fiecare in valoare de 10.000 sau 15.000 $. Adaugand la acestea sutele de mii de ateliere, comercianti si vanzatori de pe 47th Street si multe alte magazine suburbane, precum Marsh din Millburn, al carui venit, in 1969, a fost mai mare decat cel al lui Jensen sau al lui Cartier in New York, se poate deduce de ce, atunci cand vorbesc despre SUA, multi bijutieri se refera, de fapt, la New York; de ce comerciantii vad in acest oras o mare provocare; de ce vanzatorii cu amanuntul, care pornesc din Africa de Sud – cel mai mare producator de aur si diamante– sfarsesc in New York – de departe cel mai mare consumator de bijuterii. Farmecul bijuteriilor newyorkeze nu provine din surprinzatoarea lor modernitate, ci, pur si simplu, din increderea pe care ti-o confera bogatia, din marimea pieselor, din numarul impresionant al magazinelor si din splendoarea vitrinelor.
Mesteri bijutieri
Nu exista o reusita mai mare decat succesul, iar in America, pana cand cineva atingea adevaratul succes, alternativa parea a fi foarte aproape de esec. Majoritatea mesterilor designeri americani renuntau la lupta de a face din mestesugul lor un mod de viata; ei deveneau insa profesori de design la universitatile care credeau in valoarea unei meserii calificate ca intr-un fel de terapie. Dintre acestia enumeram pe: Arthur Paley de la Institutul de Tehnologie Rochester, Olaf Skoogfors de la Colegiul de Arta din Philadelphia, Philip Morton de la Salt Lake City, John Paul Miller de la Institutul de Arta din Cleveland, William Haendel din Illinois sau Charles March din Wayne Detroit – acestia doi din urma fiind impresionanti pionieri in utilizarea sudurii si a granulatiei aurului. Multi dintre acesti admirabili artisti, desi au preferat sa isi foloseasca talentul pentru a invata si pe altii arta de a confectiona podoabe, faceau din cand in cand bijuterii si participau ocazional la targuri de mestesuguri sau expuneau in galeriile locale de arta – de exemplu in Little Galery de langa Detroit sau in galeriile organizate de catre Consiliul American al Mestesugarilor.
Artisti si designeri
Arthur King (1921-1986), detinatorul unui uimitor magazin de bijuterii de pe 59th Street, a fost un autodidact. El a devenit interesat de arta bijuteritului in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe vremea cand facea parte din Marina Statelor Unite. Aici, indatoririle sale de supraveghetor al unei nave de trasportat trupe, goala si nefolosita, l-au determinat sa-si ocupe timpul mort si sa faca ceva util cu mainile. Astfel a inceput sa lucreze cu bucati de metal. Dupa incheierea razboiului, King a deschis o galerie in Greenwich Village, unde a ajuns foarte cunoscut datorita designului inovator al pieselor sale.
Influentate de pictura abstracta a anilor ’60, bijuteriile sale integreaza acelasi simt al spontaneitatii si acelasi gest pictural care se regasesc in actiunea de a picta. King a lucrat in 
aur, pietre pretioase si perle baroce si a fost un maestru al tehnicii turnarii in ceara. A fost inspirat de formele naturale, creatiile sale avand o calitate organica. King a lasat materialul sa dea forma obiectului si a modelat aurul in jurul pietrei, adesea lasand piesa nefinisata. A primit numeroase premii pentru designul sau original. Munca sa poate fi admirata in colectii publice sau private expuse in intreaga lume, inclusiv in Muzeul Albert si Victoria din Londra sau in Muzeul de Arta Moderna din Stockholm.
David Webb (http://www.davidwebb.com) - asemenea lui A. King si a multor altor bijutieri, nici el nu a avut o pregatire teoretica in domeniu. Valoarea sa extraordinara a fost, fara indoiala, o reflexie a propriei personalitati. Nascut in 1925, a inceput sa lucreze de la varsta de unsprezece ani, in atelierul unchiului sau, in Ashville, Carolina de Nord. La saisprezece ani pleaca in New York, lucrand in mai multe firme comerciale, iar in anul 1946 si-a deschis propriul atelier. Creatiile sale au fost vandute, in mod constant, mai cu seama clientilor particulari, decat partenerilor comerciali. In anul 1963 va da drumul primului sau magazin de desfacere. A avut peste trei sute de mesteri, el retragandu-se din bransa si 
concentrandu-se mai mult pe atragerea clientilor si pe stabilirea de contacte.
Designul lui Webb reprezinta una dintre cele mai moderate parti ale avant-gardei, iar magazinul sau face parte din randul acelor magazine in care privirea iti este absorbita de arta cu care sunt prezentate produselor. Fiecare vitrina exprima un grup propriu de idei: intr-una sunt expuse brosele in forma de stea, din diamante, in alta bratarile din safire si din smaralde. Apoi sunt acele figurine decorative, reprezentand animale, cum ar fi broscutele din aur, cu pielea din smaralde si cu ochii si nasul din pietre pretioase sau faimoasele bratari ale lui Webb, in forma de dragoni cu capete colorate care-si urmaresc cozile – poate cele mai admirate bijuterii in inalta societate newyorkeza.
David Webb, mai mult decat oricare alt designer, a fost cel care a schimbat stilul bijuteriilor americane pentru mai mult de un deceniu, prin influenta sa vitalizatoare. Atat David Webb, cat si Arthur King sunt, fara indoiala, artisti de mare exceptie, astfel ca este foarte dificil sa-i incadram intr-un tipar. Insa, ei pot fi considerati tipici pentru America – tara extremelor si contrastelor.
Fulco, duce de Verdura (http://www.verdura.com/), nascut in Palermo, in anul 1900, s-a instruit mai intai ca pictor amator. In anul 1927 patrunde in lumea designului bijuteriilor, alaturi de Chanel din Paris si incepe efectiv sa se ocupe de bijuterii cu ocazia unei vacante in America, in anul 1934, cand, impreuna cu Paul Flato deschide un magazin la primul etaj al unui showroom de pe Fifth Avenue.
Protejat al lui Coco Chanel, cu o lista variata de admiratoare, de la celebrele actrite Greta Garbo sau Katherine Hepburn si pana la aristrocrate si chiar figuri regale, precum: Ducesa de Windsor sau Contesa Mona Von Bismarck, Fulco di Verdura a reprezentat o imagine de stil la fel de mult ca si clientele sale.
Preferinta pentru aur, pentru pietrele mari si pentru culorile stralucitoare, modelele inspirate din natura (animale, flori, scoici) sunt principalele caracteristici ale designului sau. Toate acestea veneau in contrast cu stilul vremii, care inclina catre o moda delicata “alb pe alb”, in care se foloseau platina si diamantele. Acest non-conformism a fost cel care i-a atras, in prima faza, atentia lui Coco Chanel, care i-a fost prezentata lui Verdura la o petrecere in Venetia, in anul 1925, de catre prietenii sai Cole si Linda Porter. Chanel, aflata deja in culmea gloriei sale, l-a angajat pe Fulco ca sef in domeniul designerului vestimentar, iar acesta s-a mutat impreuna cu ea la Paris. Aici a inceput Verdura, in anul 1927, o colaborare de opt ani cu Coco Chanel, lucrand impreuna cu ea in atelierul din Rue Cambon.
Curand insa, Chanel a remarcat talentul lui Verdura ca designer de bijuterii si l-a insarcinat sa o ajute sa-si deschida un magazin in care sa-si expuna propriile colectii de bijuterii, precum si sa-i prelucreze o parte dintre bijuteriile personale, majoritatea primite de la diversi admiratori aristocrati.
In anul 1934 Verdura pleaca de la Paris la New York, pentru ca, in anul urmator, sa creeze una dintre operele sale cele mai emblematice pentru Chanel: o bratara manseta, lucrata in jurul unei Cruci Malteze, daruita ei de catre Marele Duce Dmitri al Rusiei. Crucea Malteza a devenit unul dintre cele mai oficiale motive ale lui Verdura.
In New York i-a fost prezentat bijutierului Paul Flato, de catre celebra jurnalista de moda Diane Vreeland, prietena la randul ei cu familia Porter. Astfel a inceput Verdura sa lucreze cu Flato, pentru ca mai apoi, in anul 1939, cu sustinerea lui Porter si a lui Vincent Astor sa-si deschida propriul magazin in New York.
“A fost un personaj inteligent, charismatic, cult, poate ambiguu din punct de vedere sexual, italian si, mai presus de toate, un duce si oricine se respecta in America acelor timpuri, dorea sa aiba o piesa facuta de Duce”, spune Kristen Everts, specialista in bijuterii. “Verdura avea o relatie deosebita cu clientii sai: crea pentru ei, dar si socializa cu ei.”
Jean Schlumberger, nascut in anul 1907, intr-o familie alsaciana, faimosa datorita afacerilor cu textile si cu petrol. A incercat numeroase variante de a face bani: si-a deschis mai intai o fabrica de matase in New Jersey , a activat in domeniul editorial in Paris, a facut bijuterii pentru costumele Elsei Schiaparelli (designer de moda italian, principala rivala a lui Coco Chanel) si, in final, a gasit pietrele pretioase mult mai satisfacatoare decat imitatiile acestora, deschizandu-si propriul magazin de bijuterii, mai intai in Paris si apoi in New York. Din anul 1956 incepe sa colaboreze cu firma Tiffany’s ca vice-presedinte al acesteia. Se spune ca odata cu venirea lui Jean Schlumberger la Tiffany’s, firma a cunoscut al doilea mare succes financiar din istoria sa, prima oara fiind atunci cand fiul fondatorului – Louis Comfort Tiffany - a inventat sticla decorativa fluorescenta („Fabrile glass”) in atelierul sau, in anul 1880, introducand in design Art Nouveau-ul si schimband gusturile estetice pe intregul continent.
Bijuteriile lui Schlumberger erau adesea inspirate de formatiunile de corali, pesti si mare, iar faptul ca vila sa se afla nu departe de o insula (Guadeloupe) nu constituia o coincidenta.
In imagine: "Ribbons Necklace", care contine unul dintre cele mai fine si mai mari diamante de culoare galbena din lume. Este confectionat din aur, platina si diamante si a fost realizat de catre Jean Schlumberger in anul 1960. Bijuteria a fost purtata de actrita Audrey Hepburn in fotografiile publicitare pentru filmul Breakfast at Tiffany's in 1961.
