Aici sunt doua mari colectii de bijuterii. Prima, cu o crestere aproape organica, este cunoscuta sub denumirea de Kremlin Armoury (Muzeul de Armament al Kremlinului), si este constituita dintr-un extraordinar amestec de arme si armuri, trasuri ceremoniale, tronuri din fildes sau abanos, aur si pietre, facute pentru Ivan Teribilul, Boris Godunov, Mihai Feodorovich, Petru I si fratele acestuia, Ivan; platouri din argint, ca enormele piese oferite de catre Regina Elisabeta a Angliei, pentru a sugera ca mica sa tara este la fel de pretioasa precum aceste platouri; icoane, adesea emailate cu rame din argint. Mai sunt, apoi, suvenirurile, datand din secolele al 19-lea si al 20-lea, care au apartinut dinastiei Romanov. Alestecul de bijuterii mai include si un bogat patrimoniu, mostenit de la vechiul Bizant si un splendid grup de coroane regale.
Cele mai interesante piese, deoarece sunt cele mai rusesti dintre toate, sunt coroanele. Ele completau tinuta tarilor, compusa din robe din aur si argint, majoritatea provenind din secolele al 18-lea si al 19-lea si fiind facute nu numai in Kremlin, dar si in atelierele private ale printilor, nobililor sau manastirilor. Cea mai veche dintre toate este este coroana lui Monomachus, din aur lucrat in filigran si din blana, probabil o piesa de origine orientala din anul 1300, care se presupune ca a fost daruita de catre imparatul Bizantului, Constantin Monomachus, nepotului sau, printul Kievului Vladimir Monomachus. Din splendida colectie mai fac parte si: coroana din aur datand din secolul al 16-lea, a lui Ivan Teribilul sau toca tatareasca din secolul al 17-lea, insemnul tarului Mihai Feodorovich. La sfarsitul secolului al 17-lea, progresul de la blana la aur in confectionarea coroanelor a culminat cu folosirea diamantelor, relevante in acest sens fiind coroanele lui Petru I si a fratelui sau, Ivan.
Kremlin Armoury (Оружейная палата in limba rusa) este unul dintre cele mai vechi muzee din Moscova, luand nastere odata cu armele din arsenalul regal, in anul 1508. Pana la mutarea curtii la St Petersburg, acesta era responsabil cu producerea, achizitionarea si stocarea de arme, bijuterii si variate obiecte de uz casnic ale tarilor. Cei mai rafinati producatori de arme moscoviti (cum au fost fratii Vyatkin), bijutieri (precum Gavrila Ovdokimov) si pictori (Simon Ushakov, de exemplu) obisnuiau sa lucreze aici. In anii 1640 si 1683 muzeul deschide doua ateliere: unul de iconografie, resprectiv unul de pictura, unde se predau si lectii. In anul 1700 Muzeul de Armament al Kremlinului isi imbogateste colectia cu comorile camerelor de aur si de argint ale tarilor rusi. 
In 1711, Petru cel Mare transfera majoritatea artistilor in noua sa capitala, St. Petersburg. 15 ani mai tarziu, Muzeul de Armament al Kremlinului fuzioneaza cu institutii precum: Curtea Fiscala (cea mai veche institutie de depozitare a comorilor regale), Grajdurile Trezoreriei (responsabila cu stocarea harnasamentelor si a calestilor) si cu Camera Artistilor (responsabila cu coaserea hainelor si a lenjeriei de pat a tarilor). Dupa aceasta, muzeul a fost redenumit Camera Armelor si a Artistilor. Alexandru I al Rusiei a nominalizat acest muzeu drept primul muzeu public din Moscova, in anul 1806, insa colectiile nu au fost accesibile publicului decat sapte ani mai tarziu. Actuala cladire a Muzeului de Armament al Kremlinului a fost ridicata intre anii 1844-1851, de catre arhitectul imperial Konstantin Ton. Alexander Veltman a fost cel care a condus acest muzeu in perioada 1852-1970.
Dupa revolutia bolsevica, colectia muzeului a fost imbogatita cu alte comori luate de la sacristia patriarhala, de la catedralele din Kremlin, manastiri si colectionari privati. Unele dintre aceste piese de cult si obiecte pretioase au fost vandute in strainatate la porunca lui Stalin, in anii ’30. In anul 1960, Muzeul de Armament devine muzeul oficial al Kremlinului.
Cea de-a doua mare colectie de bijuterii a Moscovei este fondul de diamante - Diamond Fund (in rusa: Алмазный фонд), o colectie unica de pietre pretioase, bijuterii si pepite naturale, depozitate si expuse in Kremlin. Acest fond dateaza de pe vremea trezoreriei coroanei ruse, instituita de imparatul Petru I al Rusiei, in anul 1719. A fost ulterior depozitat in Camera Diamantelor din Palatul Winter. Toti monarhii care i-au succedat lui Petru I au contribuit la dezvoltarea acestei colectii – un studiu realizat de Alexander Fersman, in anul 1922, a aratat ca din 85% din piesele din intreaga expozitie au fost stranse in perioada 1719-1855 (de la Petru I la Nicolae I) si numai 15% pana la cei din urma trei imparati.
Conservarea, vanzarea si jefuirea patrimoniului imperial dupa revolutia rusa din 1917 reprezinta chestiuni de controverse si speculatii. Colectia imperiala a fost mutata din Saint Petersburg in Moscova in timpul primului Razboi Mondial; iar Fondul Sovietic de Diamante a fosr, in mod oficial, stabilit in anul 1922. Comoara a fost expusa pentru prima oara publicului in luna noiembrie a anului 1967. Initial s-a dorit numai o expunere pentru o perioada scurta de timp, insa din anul 1968 expozitia a devenit permanenta.
