Dinastiile Chinei, au influientat de-a lungul secolelor cultura si civilizatia acestei tari. Astfel, cea mai veche dinastie a carei existenta este incontestabila, este dinastia Xia (sau Hsia - 2205-1766 i.e.n.), succedata de dinastia Shang, din timpul careia dateaza inscriptiile pe oase si pe carapace de broasca testoasa. Forma de exprimare este foarte laconica (intre 10 si 65 cuvinte). Un profund sentiment religios, bazat pe cultul stramosilor, dateaza din aceasta epoca.
Dinastia Hsia: obiectele din jad din cultura Hsia (denumita si cultura Ert Li Tou) sunt reprezentative. Modelele si stilurile ornamentale ale pieselor din jad care s-au pastrat din aceasta perioada releva faptul ca dezvoltarea lor urmeaza traditiile culturii Lung Shan din provincia Shan Tung si a culturii Liang Chu, din provincia Che Chiang, in special pentru unele caracteristici evidente ale culturii Lung Shan. Desi numarul pieselor de jad apartinand dinastiei Hsia dezgropate pana in prezent nu este mare, ele indica, fara nicio indoiala, relatia dintre aceste doua culturi, demonstrand totodata faptul ca obiectele de jad din dinastia Hsia nu sunt atat de evoluate ca cele din cultura Luang Shan. In orice caz, in cultura Hsia au existant anumita descoperiri inovatoare in privinta mestesugului cioplitului in piatra, cum a fost, de exemplu, inventia carligul de sculptat.
Dinastia Shang: dezvoltarea pieselor de jad din ultima perioada a dinastiei Shang este foarte rapida. Numarul si varietatea acestora creste semnificativ, iar caracteristica majora a acestei culturi este maiestria executiei. Exista mai mult de 750 de bucati ale unor obiecte din jad, descoperite intr-un mormant apartiand unei femei, printre care: recipiente ritualice, instrumente si ustensile casnice, ornamente si diverse obiecte de podoaba. In plus, apar obiecte din jad in culori fanteziste. In vederea decorarii pieselor din jad in aceasta perioada fusese inventat instrumentul de sculptat cu dublu carlig. Tehnica practicata cu ajutorul acestui instrument a facut posibila aparitia unor modele mai vii si mai animate.
Dinantia Chou de vest: comparativ cu dinastia precedenta, numarul si varietatea obiectelor de jad descoperite nu sunt la fel de mari, ceea ce demonstreaza ca productia de jad nu a fost atat de dezvoltata pe timpul dinastiei Chou de vest. In plus, fata de pisele realizate in timpul dinastiei Shang, insa cu ajutorul mostenirii carligului dublu de pe vremea acesteia, pisesele de acum sunt mai complicate, cateva dintre executiile deosebite fiind reprezentate de: sculpturile inclinate, jadul taiat in forma de pasari, cutitele si ornamentele din jad cu desene sub forma de animale. Spre deosebire de obiectele din timpul dinastiei Shang, modelele decorative sunt acum mai atent si mai abil lucrate, demonstrand retinere si nu voiciune ca in epoca precedenta.
Dinastia Chun Chiu: obiectele din jad din aceasta perioada sunt mai dezvoltate decat in perioada dinastiei Chou de vest. Potrivit analizei unei bucati de jad dezgropate, constand din 21 de unitati de jad ornamentat, efectul artistic al placii este consolidat. Aceasta reflecta, de asemenea, nivelul ridicat al sculpturii in jad, de la acel moment.
Dinastia Chin: In aceasta perioada sunt descoperite foarte putine obiecte din jad, fapt pentru care adevarata arta a sculturii in aceasta piatra in timpul dinantiei Chin este neclara. De un singur lucru putem fi siguri, si anume: ca articolele din jad din periaoda Chin sunt cel putin la fel de dezvoltate ca in dinastia Chun Chiu.
Dinastia Han: In timpul dinastiei Han (209-270 d.Hr.), China era un vast imperiu, cu o societate foarte sofisticata. Confucianismul, un sistem filosofic etic care propovaduia moderatia si responsabilitatea fata de familie si stat, a influentat puternic conceptia chinezilor (in special a functionarilor invatati, creati de un sistem de examinare civil). Fiind, deseori, ei insisi pictori si poeti, au jucat un rol important in dezvoltarea traditiilor artistice chineze. Alte elemente au fost furnizate de un cult mai intuitiv, mai magic si mai naturalist: taoismul, creat si el în decursul perioadei Han.
Arta perioadei Han este cunoscuta mai ales prin obiectele care insoteau cavourile si care includeau îmbracaminte, bijuterii si cosmetice, dar si personaje din bronz, basoreliefuri si tigle mulate pe acestea. Au aparut primele sculpturi în piatra, de dimensiuni monumentale, care in curand au devenit un lucru obisnuit, odata cu castigarea terenului de catre budism. Aceasta religie, originara din India, a reprezentat sursa de inspiratie pentru multe stiluri si curente si chiar tehnici artistice chinezesti, din ale caror realizari trebuie amintite templele si sculpturile din Yuankang, create direct în piatra, dupa vechea modă indiana.
Un numar mare de articole de jad de o varietate fara precedent sunt dezgropate in aceasta perioada prolifica, acestea mostenind esenta sculpturilor din epocile precedente, insa aducand noi evolutii. Renovarea majora este aplicarea tehnicii de scobire, care sparge practica traditionala si realizeaza efecte artistice inedite. Per ansamblu, dezvoltarea sculpturii in jad din perioada Han atinge o noua piatra de hotar in istoria sculturii chineze.
Jadul a fost cunoscut si de catre civilizatia Mayasa, dar obiectele care ne-au parvenit din aceasta parte a lumii sunt mai rare deoarece aici s-a instituit o taxa pe jad, ceea ce a dus la limitarea folosirii lui.
Importat din China, jadul patrunde in Europa abia incepand cu secolul al saisprezecelea. Obiectele de jad aduse de spanioli din Lumea Noua au fost denumite “piedra de hijada”, care a devenit in franceza “ejade” si in final, “jad”.
