Din cauza cuvantului, care este, de fapt, numele pe care francezii il atribuie orasului german Köln, poate parea surprinzator, ca originile apei de colonie se afla, de fapt, in Italia. Totul a inceput cu Gian Paolo Feminis, un barbier din Val Vigezzo, care a parasit patria sa natala, Italia, pentru a-si cauta norocul in Germania. Ajuns acolo, el a creat o apa de parfum, pe care a denumit-o Aqua Admirabilis. Aceasta era facuta din alcool de struguri, ulei din flori de portocal, pergamuta, levantica si rozmarin. Cand a fost lansat pe piata, in anul 1709, clientii l-au maturat pur si simplu de pe rafturile farmaciei din Köln cu asa o viteza, incat Gian Paolo l-a luat ca ucenic pe nepotul sau, Giovanni Maria Farina, pentru a putea face fata cererilor. In anul 1732, acest nepot a preluat afacerea si a marketat produsul drept un consumabil vindecator pentru o varietate de suferinte, de la durerile de stomac si pana la sangerarea gingiilor.
Zvonuri si impresii despre aceasta “Admirabila apa” s-au raspandit in timpul Razboiului de sapte ani, care a avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, si in care Prusia si Marea Britanie au luptat impotriva unei aliante care a inclus Franta, Austria si Rusia. Invingatoare in aceasta batalie au fost Prusia si Britania, insa Farina a castigat, cu aceasta ocazia, noi clienti din cele trei tari aliate. Soldatii au cumparat sticle continad licoarea lui Farina, pe care le-au dus cu ei acasa si astfel a fost creata in mod spontan o piata la nivel mondial.
Francezii au fost cei care au botezat acest produs cu numele de “apa de colonie” (Eau de Cologne). Parfumul a devenit preferatul uneia dintre multele amante ale lui Louis XV, contesa de Barry. In secolul al XVIII-lea asistam la un progres revolutionar in domeniul parfumeriei, odata cu inventarea apei de colonie. Acest amestec proaspat de rozmarin, ulei din flori de portocal, pergamuta si lamaie a fost folosit intr-o multitudine de feluri diferite: diluat in baie de apa, amestecat cu vin, consumat ca aliment in combinatie cu bulgari de zahar, ca apa de gura, direct injectat etc. 
Varietatea de recipiente pentru parfumuri din acest secol a fost la fel de mare ca si cea a aromelor existente. Bureti inmuiati in alcool distilat de vin, parfumat erau pastrati in flacoane din metal aurit. Parfumurile lichide erau imbuteliate in frumoase sticle in forma de para, in stil Louis XIV. Sticla devenise din ce in ce mai populara, mai ales in Franta, odata cu deschiderea fabricii Baccarat, in anul 1765.
Cuvantul apreciativ al lui Napoleon (1769-1821) la adresa acestei colonii (se pare ca folosea o sticluta intreaga pe zi) a ajuns si la urechile lui Farina, in Germania, incurajandu-l sa deschida un magazin in Paris. Imitatia reprezinta cea mai sincera forma de lingusire; cu toate acestea in privinta coloniei lui Farina lucrurile au scapat usor de sub control. Nu dupa mult timp de la succesul inregistrat pe piata internationala, un numar mare de imitatii au inceput sa apara in Paris si peste tot in lume, unii imitatori avand chiar indrazneala de a folosi numele de Farina/Feminis.
Adevaratul Farina, Jean-Marie Farina, a vandut in cele din urma, formula apei de parfum lui Léonce Collas si s-a retras in Italia. Cu toate acestea, Collas nu a scapat de problemele generate de imitatori si a vandut, la randul lui, formula lui Roger et Gallet, care detine si astazi drepturile legale asupra apei de colonie pariziene. In timp ce se intamplau toate acestea, cateva Farina si Feminis au ramas pe piata si au continuat sa se vanda cu succes. Unul dintre descendentii germani ai lui Farina, si anume: Johann Maria Farina, a vandut mai tarziu formula apei inventate de Gian Paolo Feminis parfumarului Wilhelm Mülhens. Acesta din urma si-a deschis propriul magazin in anul 1792. Astazi, mireasma traditionala cunoscuta sub denumirea de Eau de Cologne este vanduta sub numele de 4711 si reprezinta cel mai vechi si mai longeviv parfum din lume.
