Bijuteriile au fost purtate inca din cele mai vechi timpuri. In epoca de piatra, colierele erau confectionate din cochilii de melci, scoici, dinti de animale, oase de peste si perle, iar pandantivele din os, piatra si alama. Mai tarziu, descoperirea noilor tehnici de lucru in cupru si bronz au permis realizarea de pandantive in forme din cele mai diverse: bratari in forma de spirala, perle incrustate in metal, cercei sau discuri. Intr-o etapa mai avansata, bijuteriile, impreuna cu alte obiecte decorative, au inceput sa serveasca la decorarea mormintelor.
Odata cu inventarea metalurgiei in epoca bronzului, a prelucrarii sticlei si pana in secolul 20, odata cu aparitia noilor materiale (produsele sintetice), bijutierii au avut la dispozitie materiale din ce in ce mai variate. Metalele pretioase au adus un plus de valoare bijuteriilor care au devenit in timp obiecte de schimb. Inca din perioada Egiptului Antic, anumite metale, precum aurul, erau foarte cautate pentru fabricarea bijuteriilor. Faraonii adorau aurul de vreme ce era un metal foarte rar care isi pastra stralucirea pentru mult timp. Se realizau foarte multe bijuterii din aur – coliere, inele, pandantive, bratari, cercei, ornamente care impodobeau pieptul –deoarece acest metal se mula foarte usor in functie de dorintele si capriciile estetice ale faraonilor.
Mai tarziu, a inceput falsificarea de pietre pretioase si a perlelor albe de cultura. Aceste imitatii erau cel mai adesea oferite copiilor, deoarece se spargeau foarte usor, iar pierderile erau nesemnificative. In Italia, tara bijuteriilor prin excelenta, alaturi de alte pietre pretioase, perlele albe castigau din ce in ce mai multa valoare. Aceste perle veneau in cea mai mare parte din Golful Persic si India. Insa, odata cu aparitia perlelor autentice, inca din secolul 14, a inceput si fabricarea de perle false din sticla, menite sa-i insele pe cei pasionati de bijuteriile de lux.
Incepand cu secolul 17, era de neconceput pentru o doamna sa nu poarte cercei. Acestia se schimbau in functie de toalete si de diferitele momente ale zilei. Din aceasta perioada, brosele au inceput sa fie foarte cautate; rochiile, bluzele si fustele doamnelor fiind astfel din ce in ce mai impodobite. La Paris, era o adevarata mandrie sa detii cea mai mare productie de perle false. Acestea se produceau in cantitati uriase, in special dupa metoda Jaquin de Paris. La acea vreme, se utilizau bilele mici suflate in sticla care erau umplute cu ceara si acoperite cu email. Dintre principalii fabricanti de bijuterii, s-a remarcat in special Georges Strass, care a devenit in timp bijutierul preferat al Curtii Regale. Chiar si in a doua jumatate a secolului 18 se mai fabricau bijuterii false, insa, de data aceasta, centrul de fabricatie se mutase in Anglia; mai precis la Londra si Birmingham, unde au fost elaborate cele mai frumoase camee ale epocii. Pietrele pretioase erau de acum purtate in mod curent, iar piesele vechi erau prelucrate de bijutieri pentru a fi adaptate stilului epocii. In timpul domniei lui Napoleon, pietrele pretioase si-au redobandit importanta si prestigiul de alta data. La Curte erau prezentate cele mai sofisticate seturi de bijuterii care includeau fiecare cate o diadema, un colier, cercei, inele, bratari, un pieptan, o bentita si o centura.
In timpul epocii victoriene, bijuteriile au fost asociate artelor si chiar au devenit surse de inspiratie pentru anumite curente artistice. Insa nobilimea si doamnele de la curte au refuzat de atunci sa mai poarte bijuterii a caror fabricatie capatase o natura industriala. Ca urmare, au preferat sa-si cumpere bijuteriile direct de la artizanii renumiti in acea perioada. Din acest moment, atelierele de bijuterii artizanale au inceput sa se transforme in buticuri de lux. Se prezentau cele mai sofisticate creatii in noile magazine si buticuri care se deschideau in mai toate tarile Europei. Dupa disparitia Printului Albert, Regina Victoria a purtat magnificele bijuterii de doliu. Acesta a fost inceputul infloririi pietei de bijuterii de doliu. La Londra se inventau mereu bijuterii incrustate cu cele mai sofisticate pietre pretioase, in timp ce in Franta aparea curentul Art Nouveau.
Datorita cererii tot mai mari de perle, acestea au inceput sa fie din ce in ce mai greu de gasit. Astfel, incepand cu secolul 19, mai precis din 1888, un japonez cu o viziune si imaginatie inegalabile, Kokichi Mikimoto, a fondat in insula Shima prima ferma de cultura de perle artificiale. Perlele de cultura asezate in interiorul unei cochilii de scoica erau acoperite de sideful produs de scoica-mama. Cu timpul, s-a dovedit ca aceste perle aveau aceleasi proprietati si le egalau in calitate pe cele naturale, ceea ce le-a facut sa devina foarte apreciate in intreaga lume.
Bijuteriile-fantezie, denumite elegant „bijuterii de cocktail”, au avut parte de un succes imens in mediile din inalta societate, iar stilisti precum Coco Chanel nu au ezitat sa creeze seturi magnifice de bijuterii din pietre false, uneori incrustate cu pietre pretioase originale.
In prezent, industria cinematografiei si media promoveaza fara incetare imagini cu bunuri de lux, printre care se regasesc bijuterii de un rafinament extraordinar. Ramai foarte usor fascinat de o bratara sau un colier incrustat cu diamante de o stralucire rapitoare.
Astazi, cu totii suntem tentati sa asortam bijuteriile cu hainele pe care le purtam; ele reprezinta acea nota personala inzestrata cu aceeasi valoare pe care o emana un parfum sofisticat si reflecta putin din personalitatea celei sau celui care le poarta. Marile marci de reputatie mondiala se regasesc in domeniul modei si al bijuteriilor. Printre ele se numara Yves Saint Laurent, Agatha, Bulgari, Jean-Paul Gaultier, Hermès, Cartier, Scooter, Boucheron, Dior si multi altii.
Cum ne-am putea imagina o casatorie fara verighete? Sau cadourile speciale de Sf. Valentin? Bijuteriile fac parte din viata noastra si marcheaza fiecare etapa importanta.
O transformare spectaculoasa in domeniul bijuteriilor au avut-o verighetele sau inelele de logodna, care, prin imaginatia si talentul marilor creatori, au devenit creatii pe cat de sofisticate, pe atat de fermecatoare. Creatorii contemporani propun modele incrustate cu perle si diamante. Mult timp, gatul miresei a fost impodobit doar cu un simplu colier din perle, insa astazi, tinerele prefera sa nu mai pastreze traditia. Fie ca este un colier, o pereche de cercei sau o bratara, bijuteriile miresei pot varia de la culoarea alba la tonurile vii sau acidulate. Perfect asortate cu noile rochii de mireasa foarte originale, aceste bijuterii pot fi, de asemenea, purtate si cu alte ocazii.
Primele pietre utilizate ca bijuterii au aparut cu aproximativ 20 000 de ani i.Hr. si erau reprezentate de pietre gaurite si de perlele de lignit (carbon fosil). In Neolitic, apare obsidianul, o piatra de consistenta dura si o suprafata extraordinar de taioasa, care va fi cautat pentru slefuirea obiectelor. Pentru bijuterii se foloseau pietre mult mai fine incepand cu toate varietatile de calcedonie si cornalina si pana la amazonit sau nefrit. Exploatarea materiei prime s-a aflat mereu in stransa legatura cu mediul inconjurator. Mai tarziu, in epoca bronzului, chihlimbarul, coralul sau diferitele tipuri de agate au luat forma perlelor, uneori fiind sculptate in maniera figurativa, ceea ce duce la ipoteza ca functia estetica a acestor pietre ar fi putut fi dublata de dimensiunea spirituala, cum este cazul bijuteriei amuleta magic-
ornamentala. Utilizarea silexului a permis ulterior prelucrarea pietrelor mult mai dure, mult mai pretioase, dar si a pietrelor rare.
Se spune ca distanta parcursa pentru obtinerea unei pietre pretioase sporeste valoarea acesteia. Astfel, istoria pietrelor pretioase a fost strans legata de schimburile desfasurate intre diversele populatii ale lumii, anumite pietre servind de cele mai multe ori ca obiecte de schimb. Egiptenii, in special, s-au remarcat prin comertul bogat cu pietre pretioase. Bijuteriile au fost intotdeauna utilizate ca simboluri ale iubirii si, chiar daca multe dintre ele erau realizate din metale pretioase si incrustate cu pietre rare, au existat si bijuterii false.
