La fel ca toate celelalte minerale, jadul reflecta, practic, toate culorile curcubeului. Rocile de jadeit, care reprezinta cea mai valoroasa sursa de jad din Burma, se gasesc in prezent in jurul Mogauginului, din districtul Myitkyina din Burma superioara. Aceste roci sunt, in cea mai mare parte, compuse din jadeit alb; culoarea verde smarald, care se datoreaza unei cantitati mici de oxid de crom, este distribuita sub forma de pete si puncte, uneori atat de strans amestecate cu albul, incat confera numai o tenta de verde pietrelor. Jadul imperial pur, denumit FETS YU in China, este de un patrunzator verde smarald, aproape la fel de transparent precum smaraludul veritabil. In orice caz, aceste pete, de o culoare stralucitoare sunt mici si nu atat de comune. Pietrele, cu sau fara apreciatele pete de verde imperial, sunt vandute la licitatie de catre bijutierii chinezi sau de catre agentii acestora, fiind considerate adevarate comori.
Verdele nu este singura culoare care se combina cu albul jadeitului de Burma. Exista un jad rosu prezent in diferite forme de transluciditate, de la cele transparente, care la nivel vizual seamana foarte mult cu carneolul (cuart cu irizatii feroase), pana la cele opace, cu tenta de rosu-sangeriu, forme aparent stratificate. Exista si un jad roz care reprezinta, de fapt, o nuanta foarte transparenta de rosu. Fiind tot un jadeinte de Burma, la fel ca si celelalte culori caracteristice acestor pietre, se combina cu albul specific. Varietatea de nuante de jad rosu, fie ca este vorba de nefrite sau de jadeite, sunt denumite de catre chinezi KUNG YU.
Jadul galben este denumit in China HUANG YU si se prezinta intr-o forma mult mai opaca decat unele jadeite rosii de Burma. Jadeitul galben de Burma are o culoare care variaza de la cea a chihlimbarului pana la cea a lamaii. Ultima forma se afla intr-o juxtapunere atat de stransa cu albul jadeitului, incat, pentru a sublinia desenul, piesele taiate demonstreaza de cele mai multe ori o utilizare foarte inteligenta a celor doua culori.
Cea mai atractiva culoare care poate fi intalnita printre varietatile de jadeite de Burma este nuanta pala de lavanda. Jadul liliachiu poate fi gasit uneori sub forma unor bucati atat de mari incat pot fi prelucrate astfel incat dintr-o bucata sa se obtina obiecte de podoaba voluminoase. Uneori jadul liliachiu este combinat cu cel imperial (verde smarald), obtinandu-se un contrast placut, cele doua culori luminandu-se reciproc.
O culoare de jad, foarte putin cunoscuta in randul nespecialistilor, este verdele foarte inchis, aproape negru, denumit de catre mineralogi cloromelanit, iar de catre chinezi HEI YU. Aceasta isi datoreaza lipsa de culoare (negrul) prezentei oxidului feric. Petele negre se afla deseori in interiorul jadeitului alb, uneori fiind suficient de mari pentru a putea fi taiate in bucati mari. Atunci cand sunt taiate, bucatile de jadeite au mai degraba o nuanta foarte inchisa de verde, in loc de negru.
Slaba nuanta de albastru a jadului, asemanatoare vaporilor de apa eliberati de ghetari, este cea mai rara culoare a jadeitului de Burma si este cunoscuta numai de colectionari. In legatura cu jadul albastru a fost emisa ipoteza ca ar proveni dintr-un amestec de cloromelanit si jadeit alb.
Jadul existent in provincia Yunnan, din sudul Chinei, este, de asemenea, jadeit, dar, in mare parte, acesta este de un verde mult mai profund decat al celui de Burma. Culoarea jadului de Yunnan este foarte asemanatoare malachitului compact din Siberia, care a fost folosit intensiv de catre artistii bijutieri chinezi in ultimele cinci decenii. Cele doua minerale pot fi cu usurinta confundante, desi un ochi format ar trebui sa faca diferenta de textura dintre malachit si jadeitul de Yunnan. In ultimii ani a aparut o varietate de jadeit de Yunnan, foarte asemanatoare celui de Burma, in ceea ce priveste culoare. In lipsa informatiilor privind sursele celor doua culori similare de jadeit, colectionarilor le este imposibil sa le diferentieze.
Nefritul de Khotan
Numele de nefrit este prescurtarea sintagmei latinelapis nephriticus. Temenul isi gaseste echivalent si in limba greaca, unde: λίθος νεφρίτίκος; νεφρός λίθος, se traduc prin: “piatra mica si rotunda”, iar in limba spaniola nefritul se numestepiedra de ijada.
Se prezinta intr-o gama coloristica care variaza de la alb translucid la galben deschis – cunoscut in China ca jadul “grasime de oaie”, de la alb opac la maro foarte deschis sau cenusiu – jadul “os de gaina”, precum si intr-o multitudine de nuante de verde. Principala sursa pentru pietrele de nefrit din ziua de astazi este Canada. Aceasta piatra a fost utilizata mai cu seama pana in anii 1800 in China, ca si in Noua Zeelanda, coasta Pacificului si cea a Atlanticului, in nordul Americii, in Europa neolitica sau in sudul Asiei. In timpul neoliticului, sursele cheie de nefrit se aflau in China, in depozitele, acum saracite, din zona Ningshao, in Yangtze Delta (3400-2250 î.Hr.) si intr-o zona din provincia Liaoning sau in Mongolia (4700-2200 î.Hr.) - piatra era folosita in scopuri utilitare sau in ceremonialuri.
Incepand cu primele dinastii chineze si pana in prezent, cele mai multe depozite de jadcele erau localizate in regiunea Khotan, din provincia Xinjiang, aflata in vestul Chinei. Aici, nefritul alb si verzui se gasea atat in cariere mici, cat si in prundisul raurilor din regiunea muntelui Kuen Lun. Anual, regatul Khotan, trimitea pe artera sudica a Drumului matasii, un tribut constand in cele mai pretioase pietre de nefrit alb, care ajungeau la curtea imperiala de unde erau transformate in obiecte de arta de catre mesteri priceputi. Jadul era considerat pe atunci mai pretios decat aurul si argintul.
Chinezii acorda jadului o mare valoare talismanica (YU), considerand ca ascunde in sine imortalitatea, cea mai nobila si cea mai pura substanta. In Asia Occidentala, Mesopotamia, Babilon si Turkestan era utilizat in scopuri magice, aceste obiceiuri avandu-si originea in Extremul Orient. Desi jadul se gaseste in diverse tari, nicaieri nu este venerat ca la chinezi. In anul 4000 i.Ch., juca un rol ritualic si magic deosebit in China, in ritualurile astrologice, vegetale etc. Tigrii si dragonii confectionati din aceasta piatra nu simbolizeaza numai cele mai mari constelatii astrale care se regasesc in cele doua jumatati de an chinezesc, dar marcheaza in mod egal si epoca de credinta si de necredinta in natura, Yin si Yang, in fiecare an pe pamant. Imaginile realizate in jad, intruchipand boi sau cai, sintetizeaza nu numai vechile sacrificii, dar si semne ale zodiacului chinezesc.
In ritualurile chineze, piesele de jad erau utilizate fie ca victime destinate sacrificarilor (arzandu-se pe altare), fie ca talismane si simboluri de inalta demnitate initiatica. Tot jadul servea si la ceremoniile minerale, chema ploaia, zapezile sau soarele. De asemenea, era utilizat in magia si vrajitoria chineza, dezvoltand puterile supranaturale in fiinta umana.
Intr-un tratat special, “Chou Li” sau ritualul dinastiei Chou, in secolul al XII-lea i. Ch., se enumera sase instrumente rituale esentiale create de jad: 1. un disc circular, reprezentand cerul si influentele celeste; 2. o tabla sau un cilindru de jad consacrat pamantului (obiecte cilindrice din jad se gaseau pana si in cele mai umile colibe, folosite fiind pentru colectarea apei sau pentru eliminarea fumului), reprezentand atasamentul oamenilor fata de pamant – acestea erau executate din jad galben si se aplicau pe abdomenul imparatilor decedati; 3. un obiect lunguiet terminat printr-un triunghi, care reprezenta unirea sexuala, o tija si un inel format dintr-un singur bloc de jad; 4. o tablita de jad rosu, care simboliza focul si era utilizat in ritualurile solare; 5. tigrii de jad corespunzatori constelatiei Orion, reprezentand partea a doua a anului. Jadul alb era cel folosit in mod special pentru a grava simbolul tigrului, instrument al cultului imperial; 6. taiat sub forma semnului Pi si sectionat in 2-3 bucati – nu se cunoaste inca simbolul care il reprezinta. Se pastreaza ca suvenir pentacular si se utilizeaza ca atare, executat fiind din jad negru. In magie chineza, acest instrument se afla in relatie cu necromantia.
In plus fata de aceste simboluri, se mai confectionau amulete speciale pentru protejarea cadavrelor, care erau aplicate pe fata; vase, animale simbolice, dragoni, forme umane sculptate sau gravate in blocuri de jad etc..
